– Vrei să ai putere? Porunceşte-ţi ţie.
– În situaţii critice, prezenta de spirit preţuieşte foarte mult.
– Lenea este o scuză a muncii.
– Orice păcătuieşte superiorul descoperă subalternul.
– Înţeleptul trebuie să se teamă de duşman, chiar dacă e umil.
– Cine dăruie repede face săracului o binefacere dublă.
– Lăcomia în bogăţie este sărăcie planificată.
– Să consideri astfel prietenul că şi cum ar putea să-ţi devină duşman.
– Da crezare prietenului astfel încât să nu rămână loc pentru duşman.
– Când vinovatul este absolvit, judecătorul este condamnat.
– Dumnezeu a dat omului la un bun un rău îndoit.
– Munca este pentru tinereţe cel mai bun aliment.
– O greşeală devine culpa dacă ai căzut din păcat din nou.
– Este o lege a lumii care porunceşte să te naşti şiş a mori.
– Cel care vieţuieşte în locuri retrase este lege pentru sine.
– Un câştig nu poate să fie făcut fără pagubă altuia.
– Practică este învăţătorul cel mai bun al tuturor lucrurilor.
– Medicul ar trăi rău, dacă nimeni n-ar trăi rău.
– Prin conducerea rea, cel mai mare imperiu se pierde.
– Rău face bolnavul care şi-l face pe medic moştenitor.
– Oricine va trăi rău, nu va şti să moară bine.
– Rău trăiesc cei care consideră că vor trăi mereu.
– Cine face rău, va găsi mereu o pricină.
– Este rău să ai un sclav care învaţă pe stăpân.
– Când eşti un om al mării, fereşte-te să devii terestru.
– Singurul remediu al nenorocirii este uitarea.
– Teme-te de bătrâneţe, căci ea nu vine singură.
– Este foarte dureros să trăieşti după hotărârea altuia.
– Este trist să fii constrâns să taci când doreşti să vorbeşti.
– Tot ce se naşte este mereu dator morţii.
– Cel care face o nedreptate unuia, ameninţa pe mulţi.
– Piatră care se rostogoleşte nu se acoperă de muşchi.
– Să nu promiţi mai mult decât ar putea să fie făcut.
– Nici viaţă, nici averea nu s-au dat oamenilor pentru totdeauna.
– Nevoia dobândeşte de la om ceea ce vrea.
– Economia este leacul sărăciei.
– Nimeni nu poate să fie judecător în propria cauza.
– Nimeni nu trăieşte aşa de sărac cât de sărac s-a născut.
– Nevoia nu ştie nimic altceva decât să învingă.
– Ochii nu păcătuiesc nimic dacă spiritual porunceşte ochilor.
– Cel care nu poate nimic este un mort care trăieşte.
– Discutând prea mult, adevărul se pierde.
– Funia întinsă prea mult, de obicei, se rupe.
– Dacă nu eşti înţelept prin tine, zadarnic asculţi un înţelept.
– Nu ştie să se teamă de capcane decât cel care ştie să le facă.
– Nu trebuie să fie trimisă o coasă într-un lan străin.
– Să nu pui aceeaşi încălţăminte fiecărui picior.
– Nu impune nimănui ceea ce tu însuţi nu poţi să suporţi.
– Să te gândeşti că nu se afla nici un loc fără martor.
– Nici un înţelept nu da crezare trădătorului.
– Greşeală nu se ascunde niciodată mai bine decât în mulţime.
– Prilejul se iveşte greu şi se pierde uşor.
– Toţi se supun cu suflet liniştit când conduc cei vrednici.
– Oricare zi trebuie să fie rânduita ca şi cum ar fi ultima.
– A şti să te supui este o glorie egală cu o domnie.
– Patria sufletului are bogaţii ascunse.
– Patria ta este oriunde vei târî mai bine.
– Puţini pot să înţeleagă ce dăruie zeul fiecăruia.
– Banul este singura cârmă a tuturor lucrurilor.
– Trebuie să porunceşti banilor, nu să-i serveşti.
– Să cugeţi mereu la cele prin care poţi fii liniştit.
– A cunoaşte timpul morţii înseamnă a muri mereu.
– Mereu învinge cel care se foloseşte de iertare.
– Nimeni nu poate să poarte îndelung o mască închipuită.
– Este o trudă foarte grea să placi celor mulţi.
– Nu poate să fie cinstit cel care nu este liber.
– Este frumos să dărui tot şiş a nu ceri nimic.
– Judecătorul carte acoperă delictele unui om cinstit, le şterge.
– A te grăbi în judecată înseamnă a căuta un vinovat.
– Zeul priveşte mâinile curate, nu cele pline.
– O prietenie care se sfârşeşte, nici măcar nu a început.
– Fereşte-te să cercetezi ceea ce ai putea să regreţi că ai descoperit.
– Cine serveşte cu înţelepciune, are o parte din stăpânire.
– Cine trăieşte numai pentru sine este, pe merit, mort pentru alţii.
– Cine vrea să păstreze un secret, să nu-l spună nimănui.
– Ce înseamnă să faci o binefacere? A imita pe Dumnezeu.
– Cine are cel mai mult? Cel care doreşte cel mai puţin.
– Ceea ce condamni la altul, să nu faci tu însuţi.
– Înţeleptul se fereşte de răul care va veni ca şi cum ar fi prezent.
– Tot ceea ce sufletul şi-a poruncit, obţine.
– Când ierţi un duşman, îţi faci mai mulţi prieteni.
– Înţeleptul care se învinge pe sine nu este deloc învins.
– Sănătate şi înţelepciunea sunt două bunuri ale vieţii.
– Cel care împarte fiecăruia ce e al său, restituie, nu pierde.
– E important cât de bine, nu cât de mult trăieşte cineva.
– Nici un om bun nu a devenit bogat vreodată.
– Să te întorci de unde ai venit nu e nimic grav.
– Victoria nu iubeşte rivalitatea.
– Mai bine să te supui celui care te roagă decât celui care îţi porunceşte.
– Înţeleptul, când gândeşte, poartă armă contra tuturor.
– Înţeleptul, când tace, refuza scurt ceea ce i se cere.
– Va fi înţelept cel care va şti lucruri utile, nu multe.
– E mai bine să înveţi mai târziu decât niciodată.
– E mai bine să nu şti un lucru decât să-l înveţi rău.
– E mai bine să ajuţi la început decât la sfârşit.
– Judecătorul care oprima un nevinovat se condamnă pe el.
– Mustră prietenii în taină, lauda-i însă făţiş.
– Totdeauna lipseşte un sfat atunci când este nevoie maximă de el.
– Mintea, nu vârstă, descoperă înţelepciunea.
– Omul care se ruşinează de cele făcute se pedepseşte singur.
– Un prieten prefăcut este un duşman foarte periculos.
– Cine nu ştie să vorbească, nu ştie nici să tacă.
– Când judeca cel care acuza, forţa, nu legea, are putere.
– Când libertatea a căzut, nimeni nu îndrăzneşte să vorbească.
– Cel care comanda trebuie să prevadă victoria şi înfrângerea.
– Când mânia locuieşte cu puterea devine fulger.
– Păstrează totdeauna măsura în vorbă şi tăcere.
– Cine face moştenitor un bătrân, depune o comoară în mormânt.
– Viaţa omului e scurtă, dar o moarte frumoasă o face nemuritoare.
Sursă: Sententiae = Maxime: Ediţie bilingvă / SYRUS, Publilius; Trad. de Traian DIACONESCU.- Bucureşti: SAECULUM, 2003.