– Ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus.
– Limba-i pricina pagubelor sau a foloaselor, izvorul fericirii sau nenorocirii.
– O singură sindrofie la un bogătaş l-ar ţine de sat unui sărac o jumătate de an.
– Cel ce aşteaptă, acela trebuie să se înarmeze cu răbdare.
– De ai zile sau nu, asta-i a Cerului vrere, dar fericirea sau năpastă omul cu mâna lui şi le atrage.
– Dacă vrea, cârmuitorul judeţului nimiceşte.
– De n-ai face lucruri ce pe alţii i-ar îndurera, în lumea-ntreagă duşman nu ţi-ai afla.
– În timpul vieţii, două păsări într-un singur crâng cei doi soţi sunt, dar când vine sorocul cel mare, îşi ia zborul pe-al sau drum fiecare.
– Lucrul cel mai de preţ în viaţa omului este să facă tot ce-i pofteşte inima.
– Dacă am început treaba, trebuie să o duc la bun sfârşit.
– Dacă nu smulgi iarba rea din rădăcină, te alegi cu o mare belea pe cap.
– Ce nu-i e omului de ursita dat /Nici cu sila nu poate fi căpătat. /Destinul ne este de cer prescris, /În zadar te mâhneşti /De ce îţi este scris. /Şi zadarnic talazul înalta creşte, /De furtună dezlănţuit, /Barca ta izbuti-va să înfrunte valul /Dacă astfel îţi este sortit.
– Dacă aduni grâne, eşti ferit de foamete, dacă creşti un fecior, ai un reazăm la bătrâneţe.
– Atâta vreme cât trăieşti /Dorinţe mii poţi să-mplinesti, /Dar dacă mori, /Cu toate-n lume o sfârşeşti.
– Sădeşti dovleac, dovleac răsare. /Mazăre semeni, mazăre culegi. /Căci după faptă /Răsplătit e fiecare, /Un bine faci, /Cu-n bine te alegi.
– Dacă nu munceşti, ci doar te hrăneşti, şi un munte de avere până la urmă tot se isprăveşte.
– Drumul s-a înfundat, /Nici o cale nu se zăreşte, /Dar când nu te aştepţi, /O nouă poteca se iveşte. /Tot astfel, /Când apa în albie ei a secat, /Alt izvor drum nou îşi croieşte.
– Felul de trai al omului îi schimba şi firea şi înfăţişarea.
– Aşa cu toamna dată-n pârg /O vie strălucire răspândeşte, /Tot astfel omului, /Când îi surâde soarta, /Sufletul de viaţa-i clocoteşte.
– Ce s-a făcut, e bun făcut!
– Curtezanele îi îndrăgesc pe cei chipeşi, iar stăpânelor acestora le plac arginţii.
– Mai bine-n vremi de pace /Un câine de rând, /Decât în băjenie /Un biet pribeag în vânt.
– Că nu mi-e tovarăş de drum /Inima-mi spune, /Dar la strâmtoare sunt /Şi n-am decât a mă supune.
– Dacă sălăşluieşti în apropierea muntelui, te hrăneşti din ceea ce îţi dă muntele, dacă te aciueşti lângă o apă, te hrăneşti cu ceea ce îţi dă apa.
– O găleată căzută în fântână nu se ridică singură.
– Ai intrat în horă, trebuie să joci.
– Să găseşti o comoară nepreţuită/ E mai uşor /Decât un tânăr duios /Cu suflet simţitor.
– Zgârcitu-n vreme nu se îmbogăţeşte, /Nu dă nimic, /Dar tot nimic primeşte. /În pierdere nu este cel cinstit, /Că-i largă mâna lui /La dăruit.
– Omul are doar o singură viaţă, după cum iarba nu durează decât o toamnă.
– Cel ce se străduieşte, acela dobândeşte.
– Pe un om nu trebuie să-l judeci după înfăţişare, după cum nici marea nu poţi s-o măsori cu ulciorul.
– Când aştepţi, eşti cu sufletul la gură.
– Aminteşte-ţi doar binele şi dă uitare răului.
– Cele patru comori ale cărturarului – penelul, hârtia, tusul şi tuşiera.
– Fiecare este slujitorul stăpânului său.
– Adesea sub o piatră oarecare /Un jad preţios se ascunde.
– Dacă e să judeci un om după înfăţişarea lui şi după straiele pe care le poartă, câţi dintre nobili şi virtuoşi nu s-ar pierde!
– Tot felul de oameni ce se cunosc între ei /Pe lume sunt mulţi, /Dar cu adevărat prieteni apropiaţi dintre ei câţi sunt?
– Ceea ce e bun nu e trainic şi totul are un sfârşit.
– Cu două şei pe un singur cal nu se poate călări.
– Fără întâmplări nu se încheagă nici o povestire.
– Din adevăr nu se poate face minciună, iar din minciună nu se poate face adevăr.
– Acela care făptuieşte primul, acela e în câştig.
– Cum e stăpânul, aşa-i şi sluga.
– Cine se pripeşte acela nu e meşter şi cine e meşter, acela nu se pripeşte.
– Dar şi gândurile şi faptele noastre /Nepărtinitor Cerul le cântăreşte, /Şi după gândul şi fapta sa, /Fiecare dreaptă răsplată primeşte.
– A salva viaţa cuiva e o treabă mai însemnată decât a dura o pagodă cu şapte caturi lui Budha.
– Mai mult face să vezi o singură dată, decât să auzi de o mie de ori.
– Dacă vrei să te măriţi, nimeni nu te împiedică, dar nu trebuie să te grăbeşti să te arunci în apă înainte ca barca să se fi răsturnat.
– Cerul ne ţine sub ochi /Şi după fapte ne preţuieşte, /După binele sau răul făcut, /Cu dreptate ne răsplăteşte, /Căci în nici o privinţă /Cerul atotştiutor /Nu poate fi amăgit /De un biet muritor.
– O apă vărsată nu mai mai poate fi la loc adunată.
– Omul e îndeobşte preţuit numai după cum în viaţă a izbândit.
– Când un mut gustul pelinului îl simte, /De-a lui amăreala nu poate nimeni să cuvânte.
– Dacă nu chibzuieşti de trei ori înainte de a făptui, pe urmă negreşit te vei căi.
– Pe cel cu care te împrieteneşti la sărăcie să nu-l dai uitării. Pe nevasta cu care ai împărţit tărâţele, să n-o goneşti.
– O femeie nu primeşte de două ori daruri de nuntă.
– Să vieţuieşti pe lume /E ca şi cum şah ai juca, /Să ştii dinainte /Când câştigi sau când pierzi /Nicicând nu ai putea. /Dar de păstrezi o inimă cinstită şi curată, /Binele şi fericirea /Îţi vor fi negreşit răsplată.
– Înfurie-te, dar taci din gură!
– În nenorocire sălăşluieşte fericirea, /Iar în fericire se-ascunde nenorocirea. /De aceea oamenii nepăsători din fire /Făr’ de griji, în tihnă vieţuiesc /Şi la nimic nu râvnesc.
– Binele nu se plăteşte cu bine.
– Cine loveşte primul, acela câştigă.
– Colţii de tigru fioros, /Acul de viespe veninos/ Sunt mai puţin primejdioşi, vezi bine, /Ca sufletul unei femei haine.
– Când omul e în primejdie, găseşte pe loc o cale de ieşire.
– Dacă te apuci de o treabă, du-o la bun sfârşit.
– Curajul unei inimi nobile /Ca cerul şi pământul e fără de hotare. /O inimă vitează /Chiar şi pe diavoli şi zei îi mişcă /Şi tulbură a lor nepăsare.
– Pe cel ce ţi-a făcut un bine, /Pe cel ce ţi-a făcut un rău /Niciodată uitării nu-i da. /Să răsplăteşti binele cu răul – /O nedreptate mai mare /Nici că se poate afla.
– Nepoţii, strănepoţii /Îşi au al lor destin, /Şi pentru ei să nu fii /Nici bou şi nici asin.
– Soţul şi soţia sunt ca pasarelele /Pe aceeaşi cracă, /Dar când se-arata zorile, /Fiecare spre zarea lui pleacă.
– Toate cele lumeşti – slava şi decăderea, bogăţia şi moartea – sunt ca un nor plutitor, ca o apă curgătoare care nu lăsă nimic în urmă.
– Dacă desenăm un tigru, /Îi vedem doar pielea, /Ce-i înăuntru nu se poate ghici, /Privim oamenii – /Le vedem doar faţa, /Dar inima şi gândurile /Nu le putem citi.
– Femeile neclintite în credinţa lor îi întrec pe bărbati.
– Cinsteşte-ţi părinţii! Iubeşte-ţi fraţii!
– Fraţii sunt atât de strâns legaţi între ei, cum sunt mâinile şi picioarele unui om.
– Când fiul este respectuos faţă de părinţi, tatălui îi este uşoară inima.
– Între fii nu se face osebire, fie că sunt de la prima soţie, fie că sunt de la ţiitoare.
– Cât omul mai are un licăr de viaţă, /Roboteşte-ntruna şi noape, şi zi, /Dar un sfârşit la toate într-o zi le vine. /De-ar şti dinainte că nimic cu sine /Omul nu va duce pe cealaltă lume, /La ce toată viaţa s-ar mai istovi /Bunuri cât mai multe – aicea să adune?
– Bărbatul nu se hrăneşte din moştenire, iar femeia nu trăieşte în căsnicie din zestre.
– Când laşi o moştenire, nu faci osebire între fiul cel mai mare şi cel mezin.
– Nimeni nu-şi cunoaşte fiul aşa de bine cum îl cunoaşte tatăl.
– În treburile de familie, chiar un dregător cinstit şi fără pată se descurcă anevoie.
– Întotdeauna au fost drepte Căile Cerului măreţ. E mai bine să fii drept, să trăieşti pe lume cinstit, şi să nu ajungi la sfadă şi prin judecătorii târnosit.
– Dacă găseşti piatra lăuntrică, o găseşti şi pe cea dinafară.
– Cine se aseamănă se şi adună.
– Dacă îţi este sortit, te întâlneşti cu cine doreşti şi la capătul lumii.
– Bezna nopţii nu-i veşnică, /Fiecăruia îi vine până la urma/Şi vremea sa. /Iar Cerul va face osebire /Între cel nemernic /Şi cel cinstit din fire.
– Când într-o familie sunt mulţi copii ce poartă părinţilor cinstire /Aceasta e spre a părinţilor adâncă mulţumire. /Când dregători cinstiţi se afla la putere, /În toată tara-i pace şi multă îmbelşugare.
– Sub acelaşi Cer nu e loc şi pentru bravi, şi pentru trădători.
– Pentru adevăraţii bărbaţi, care au aceleaşi simţăminte şi năzuinţe, nu se afla osebiri de obârşie.
– Dacă vrei să nu se ştie de faptele tale, atunci nu le săvârşi.
– Rar se întâmplă /Ca într-un cuib sfărmat /Ouăle întregi să rămână, /De multe ori se întâmplă /Că odată cu iarbă /Să fie smulsă şi rădăcina.
– Omul e întâmpinat şi primit cu căldură sau cu răceală, potrivit rangului său.
– Pe oamenii răi îi aşteaptă /Împărăţia subpământeană, /Cerul le vede pe toate /Şi numai celor buni /Le dă mâna.
– Cerul nu-l lasă pe om fără o cărăruie.
– Ban la ban trage.
– Muştele se adună la gunoaie, furnicile la slănină, iar porumbeii îşi durează cuiburile în streşinile caselor bogate.
– Dacă pădurea e întreagă, or să se găsească şi vreascuri.
– Chiar şi un împărat când îşi pierde puterea e nevoit să flămânzească sau să se hrănească cu ce se nimereşte.
– Gândurile şi simţămintele omului se schimbă cum îi e starea, iar înfăţişarea după cum se hrăneşte.
– Avuţia şi slava unui om nu trebuie judecate o dată pentru totdeauna.
– Ba trece-un nor uşor, ba-i ploaie, /În viaţa asta schimbătoare /Nimic nu ţine-o veşnicie.
– Omul are parte uneori de împrejurări prielnice, iar alteori, de împrejurări neprielnice.
Selecţie şi redactare: Ioan P. ALEXA
Sursă: Întâmplări uimitoare din zilele noastre şi din vechime: [15 povestiri]; Traducere din limba chineză medievală şi note de Toni RADIAN; Prefaţă de B. WECHSLER.- Bucureşti: Univers, 1982.
Tags: ziceri înţelepte, China Medievală, înţelepciune, aforisme, zicale, Jin gu qiguan, Epoca Ming, vorbe de duh,