La vârsta de 19 ani, tânărul Joey a plecat de acasă şi a renunţat la religia evreiască. Supărat la culme, tatăl l-a ameninţat că nu îl va mai recunoaşte ca fiu dacă nu îşi va schimba atitudinea.
Joey nu şi-a schimbat atitudinea, aşa că orice comunicare între tată şi fiu a încetat complet. Fiul s-a plimbat prin întreaga lume, încercând să se regăsească pe sine. S-a îndrăgostit de o femeie frumoasă, şi pentru o vreme a crezut că şi-a găsit menirea în viaţă.
Câţiva ani mai târziu, Joey s-a întâlnit din întâmplare cu un fost prieten din oraşul său natal. Întâlnirea s-a petrecut într-o cafenea din India. Cei doi prieteni au petrecut împreună întreaga zi. Tot povestind, prietenul lui Joey i-a spus acestuia la un moment dat: “Îmi pare rău să-ţi spun că tatăl tău a murit luna trecută.”
Joey a rămas împietrit. Era prima dată când auzea ca tatăl său murise. Răscolit, s-a întors acasă şi a început să îşi reconsidere rădăcinile evreieşti. S-a despărţit de iubita lui tocmai pentru că aceasta nu dorea să ştie nimic de tradiţia iudaică, deşi la rândul ei era evreică.
După ce a rămas o vreme scurtă acasă, Joey s-a îndreptat către Ierusalim, unde a vizitat Zidul Plângerii. El s-a decis să scrie un bileţel în care să îşi exprime iubirea faţă de tatăl său decedat şi să îl roage să îl ierte.
După ce a scris bileţelul Joey l-a rulat şi a încercat să îl facă să intre într-o gaură din zid, conform tradiţiei. Fără să vrea, el a scos astfel un alt bileţel rulat care a ieşit din gaura şi a căzut la picioarele sale. Joey s-a aplecat şi l-a luat de jos. Curios, l-a desfăcut. Scrisul i se părea familiar, aşa că a început să-l citească. Pare uluitor, dar bileţelul era de la tatăl lui şi îi era adresat lui Dumnezeu, căruia tatăl îi cerea iertare pentru faptul că şi-a renegat propriul fiu. În continuare, el îşi exprimă iubirea profundă şi necondiţionată pentru Joey.
Joey a rămas cutremurat. Cum era posibil? Era mai mult decât o coincidenţă; era un miracol. Oricât de greu i se părea de crezut bileţelul din mâna lui şi scris de mâna tatălui său era cea mai bună dovadă că nu trăia un vis.
În urma acestei întâmplări, Joey a început să studieze cu toată seriozitatea religia evreiască. Doi ani mai târziu, el s-a întors în Statele Unite, unde a fost invitat la masa de un rabin, prieten de-al său. Spre uimirea lui, el s-a întâlnit aici cu fosta lui iubită, ceea care l-a părăsit cu doi ani în urmă pentru convingerile sale. Se pare că se întorsese şi ea la originile ei evreieşti.
La scurt timp, Joey s-a căsătorit cu iubita lui.
***
De câte ori nu se întâmplă să auzim astfel de istorii în care iertarea şterge radical urmele dureroase ale trecutului. La prima vedere, pare greu de crezut că această simplă schimbare a percepţiei poate produce asemenea miracole, eliminând blocajele care ne împiedică să iubim. Povestea lui Joey ne arată că nici măcar moartea nu poate sta în calea acestui proces…
P.S. Povestea a fost publicată în cartea lui Yita Halbertstam şi Judith Leventhal, “Miracole minore: Coincidenţe ieşite din comun care se petrec în viaţa de zi cu zi.” (Small Miracles: Extraordinary Coincidences from Everyday Life – https://www.amazon.com/Small-Miracles-Extraordinary-Coincidences-Everyday/dp/1598698419)
Sursă: Iertarea cea mai mare putere vindecătoare/JAMPOLSKY, Gerald G.- Braşov: Adevărul Divin, 2008, pp. 43-44.