Credincioşii veniseră grămadă să asculte cuvintele Profetului Mahomed. Un om ascultă deosebit de atent şi de cucernic, se rugă cu credinţa şi râvna şi, în cele din urmă, îl părăsi pe profet la lăsarea serii. Abia ieşise, când venii fugind înapoi şi strigă cu o voce tulburată: ” O, stăpânul meu! Dimineaţa am venit călare pe cămila mea pentru a te asculta pe tine, profetul lui Dumnezeu! Acum cămilă a dispărut. Nu se vede nicio cămilă, până în depărtare. Ţi-am fost supus, am acordat atenţie fiecărui cuvânt al tău şi m-am încrezut în puterea lui Dumnezeu. Acum, o Doamne, cămila mea a dispărut. Este aceasta dreptatea divină? Aceasta este recompensa pentru credinţa mea? Acestea sunt mulţumirile pentru rugăciunile mele? Mahomed ascultă cuvintele lui disperate şi răspunse cu un surâs blând: “Crede în Dumnezeu şi leagă-ţi bine cămila!”
Sursă: Poveşti orientale ca instrumente de psihoterapie/PESESCHKIAN, Nossrat. – Bucureşti: Editura Trei, 2017, pp. 71-72.