– Puterea este fragilă, prin urmare neliniştită, aşadar şovăielnică, deci nesigură, deci contestată, deci fragilă.
– Născută din arbitrar, puterea este de multe ori nevoită să păcălească destinul.
– Puterea ştie să se folosească de harţa păgubaşă dintre supuşi.
– Puterea este arbitrară, îndepărtată şi chiar ascunsă.
– Puterea este şi dispreţuitoare, iar acest dispreţ e însoţit de şiretenie.
– Când puterea este îndeplinită cu bunăvoinţă şi inteligenţă – ceea ce se întâmplă rar -, duce la armonia lumii, pătrunzându-i tainele.
– Puterea se poate uneori pleca în faţa celor umili.
– Când suveranul poate tălmăci toate limbile pământului, trebuie să-şi pună această ştiinţă nepreţuită în slujba supuşilor săi.
– Arma cea mai potrivită şi mai de temut de care omul se poate folosi împotriva puterii este şiretenia.
– “Mâinile murdare” şi “apele tulburi” sunt cuvinte care însoţesc adesea puterea.
Sursă: Cercul mincinoşilor: Cele mai frumoase poveşti filozofice din lumea întreagă/CARRIERE, Jean-Claude. – Bucureşti: Humanitas, 2013, pp. 231- 254.