… vezi că iubiţii se ceartă încontinuu, se luptă pentru tot felul de lucruri nesemnificative, iar după aceea se ruşinează şi-şi spun: “Pentru ce nimicuri ne mai certăm şi noi!” […]” Să mă cert pentru nişte fleacuri!” Dar nu de fleacuri e vorba, ci de cine are puterea, cine domina pe celălalt, a cui voce se face auzită.
Iubirea nu mai poate fi auzită în asemenea circumstanţe.
Am auzit o poveste:
În viaţa unuia dintre marii împăraţi ai Indiei, Akbar, a existat o întâmplare. El era interesat de oamenii care aveau diferite talente, şi de pe tot cuprinsul Indiei adunase nouă oameni, geniile cele mai talentate, care erau cunoscuţi că “cele nouă nestemate de la curtea lui Akbar”.
Într-o zi, stând la taclale cu sfătuitorii lui, le-a povestit: “Azi-noapte discutăm cu soţia mea. Ea insistă că toţi bărbaţii sunt conduşi de neveste. Eu m-am opus ideii, dar ea spune că între toate familiile pe care le cunoaşte, nu există niciuna în care soţul să nu asculte de soţie. Voi ce credeţi?”, şi-a întrebat el sfetnicii.
Unul dintre aceştia, Birbal, a răspuns: “Poate că are dreptate, fiindcă n-ai avut cum să-i dovedeşti contrariul; tu însuţi eşti eşti un bărbat care ascultă de nevastă, altminteri i-ai fi dat o mamă de bătaie care să-i demonstrezi că tu eşti cocoşul în casă”.
Akbar i-a zis: “Nu pot să fac asta, fiindcă sunt nevoit să trăiesc cu ea în casă. E uşor să sfătuieşti pe altcineva să-şi bată nevasta. Tu poţi să-ţi baţi nevasta?”
Barbal a răspuns: “Nu, nu pot. Pur şi simplu accept că sunt un bărbat care ascultă de nevastă, aşa că soţia ta are dreptate.”
Dar Akbar a zis atunci: “trebuie dovedit dacă e aşa sau nu aşa. Trebuie să fie, în toată capital măcar un bărbat care să nu asculte de nevastă. Nu există pe lume regulă care să nu aibă excepţie, iar aceasta nu e deloc o lege ştiinţifică”. Şi adresându-i-se lui Birbal: “Ia cei doi cai arabi ai mei” – unul era negru, celălalt alb – “şi du-te prin capitala. Dacă poţi găsi un bărbat care să nu asculte de nevastă, dă-i să aleagă unul din cei doi cai: oricare dintre ei îi va plăcea, îl va primi ca dar de la mine”. Erau cai preţioşi. Pe vremea aceea caii erau foarte preţioşi, iar aceştia erau doi dintre cei mai frumoşi cai.
Birbal a zis: “N-are nici un rost, dar dacă spui să mă duc, am să mă duc.”
S-a dus, şi peste tot găsea numai bărbaţi care ascultau de nevastă. Era foarte uşor să-şi dea seama de asta! Birbal îl chema pe bărbat şi pe soţia lui la poartă, apoi îl întrebă: “Asculţi sau nu de nevastă?”
Bărbatul se uită la soţie şi apoi spunea: “Trebuia să-mi pui întrebarea când sunt singur. Nu e corect, aşa o să-mi creez necazuri degeaba, N-am de gând să-mi distrug viaţa doar de dragul unui cal. Ia-ţi caii, nu vreau nici unul dintre ei.”
Dar apoi a întâlnit un bărbat care stătea la poartă, iar două persoane îi făceau masaj. Era un campion la lupte, un bărbat foarte puternic. Birbal şi-a zis: “Poate că bărbatul ăsta ar putea să omoare pe oricine, chiar şi fără arme. Dacă te-ar apuca cu amândouă mâinile de gât, s-a zis cu tine!” Aşa că i s-a adresat: “Pot să-ţi pun o întrebare?”
Bărbatu s-a ridicat şi a zis: “Întrebare? Ce întrebare?
Birbal a continuat: “Tu asculţi de nevastă?”
Celălalt i-a răspuns: “Mai întâi să ne salutăm, să ne strângem maina.” I-a strivit mâna lui Birbal şi i-a zis: “N-am să dau drumul mâinii până când nu-ţi dau lacrimile de durere! Îndrăzneşti să-mi pui mie asemenea întrebare?”
Birbal simţea că o să crape de durere – şi era un bărbat puternic, dar cu toate acestea i-au dat lacrimile. “Dă-mi drumul!”, i-a zis celuilalt.” Nu asculţi de nevastă! E clar că am pus întrebarea asta cui nu trebuia. Dar une e soţia ta?”
Bărbatul a arătat cu mâna şi a zis: “Uite-o colo, îmi pregăteşte micul dejun”. O femeie mărunţică îi pregătea masă.
Femeia era atât de măruntă, iar bărbatul atât de masiv încât Birbal s-a gândit că realmente există posibilitatea ca acest bărbat să nu asculte de nevastă. Ar fi putut s-o omoare, dacă voia! Aşa că a zis: “Nu e nevoie de alte explicaţii. Poţi să-ţi alegi oricare dintre aceşti doi cai, pe cel negru sau pe cel alb, oferiţi drept răsplată din partea regelui pentru acela pentru care nu ascultă de nevastă.”
Şi chiar în acea clipă, femeia aceea mărunţica a strigat: “Să nu cumva să-l alegi pe cel negru! Alege-l pe cel alb, altminteri e vai şi-amar de tine!”
Bărbatul a zis: “Nu, nu, oricum pe cel alb îl alegeam eu. Dar taci odată.”
Birbal a spus atunci: “N-o să-l primeşti nici pe cel alb, nici pe cel negru. S-a terminat, ai pierdut jocul. Până şi tu asculţi de nevastă.”
Există o luptă continuă de dominare. Iubirea nu poate înflori într-o asemenea dominare. Bărbatul se luptă în lume pentru tot felul de ambiţii. Femeia se lupta cu bărbatul pentru că se teme, el e plecat de-acasă toată ziua. “Cine ştie? Poate că are aventuri cu alte femei.” E geloasă, suspicioasă; vrea să se asigure că bărbatul ei rămâne sub control. Aşa că bărbatul se lupta cu nevasta, iar afară se lupta cu lumea. Unde crezi că ar putea să înflorească floarea iubirii?
Floarea iubirii poate înflori numai atunci când nu există ego, atunci când nu există efortul de a domina, când eşti smerit, când nu încerci să fii cineva, ci eşti gata să fii un nimeni…
Sursă: Atunci când iubim. Cum iubim în mod conştient şi să relaţionam fără frică/OSHO.- Bucureşti: LITERA, 2020, pp.74-77.