PUTERE ȘI MANIPULARE
… Dar este esential, pentru supravietuirea noastra ca societate populata de cetateni liberi si inzestrati cu autonomie a gandirii si responsabilitate a actiunii, sa stim urmatoarele lucruri:
1) Trebuie sa fim constienti ca o putere nu cunoaste pauze si fisuri. Ea este permanenta si este completa. Rostul ei este dintotdeauna sa supuna: trupuri, minti, sentimente, colectivitati. Sa supuna si sa divizeze, nu doar oamenii intre ei, ci si in interiorul mintilor si afectelor noastre. Un om confuz si ezitant este mai usor de dominat.
2) E folositor sa stim ca o putere nu face nicio deosebire intre a fi cu adevarat si a parea. Crezul puterii este acesta: „aparentele nu insala niciodata”. Nu doar ca nu insala, ci ele sunt chiar adevarul. Pentru ca e mult mai usor de fabricat aparente (zvonuri, iluzii, pareri, vedenii etc.) decat fapte. Iar faptele nu mai conteaza.
3) Va trebui sa invatam sa deosebim intre falsii critici (adica aceia care au rolul precis de a verifica functionarea sistemului, un fel de RAR al puterii) si veritabilii critici (adica aceia care risca sa-l slabeasca si sa-l deconspire).
4) Va trebui sa stim ca orice putere functioneaza cu o geometrie variabila. Nu forma ei conteaza, ci functionarea ei. Aceia care ieri pareau ca o critica, azi s-au mutat in alt loc al ei mai aproape de un centru de comanda si invers. Rostul mutarii este eficienta sporita a puterii.
5) Va trebui sa intelegem ca unul din discursurile preferate ale puterii este cel despre schimbare. O putere nu confisca doar critica, ci si discursul criticii. Insa numai discursul ei este despre schimbare, nu si actiunea.
6) Va trebui, apoi, sa invatam sa decriptam etapele unei operatiuni de manipulare sau de mistificare publica. Sa vedem cum se nasc, cum se difuzeaza si cum se intretin acele (false) informatii care construiesc un „caz”. Sa facem efortul, atunci cand devine un caz public, de a ne intoarce la sursa fabricarii lui si sa intelegem din ce anume s-a nascut si, mai ales, de ce, din ce motive s-a nascut.
7) Va trebui sa avem capacitatea de a citi dincolo de text si de a ridica ochii dincolo de prezent. Sa privim mai departe in trecut si, mai ales, sa fim in stare sa deschidem o perspectiva: ce se afla oare dincolo de aceasta clipa? De unde vine si incotro merge ceea ce se intampla acum? Supunerea este, printre altele, si supunere la prezent, la acum, „chiar in aceste momente”.
8) Ar fi bine sa mai putem, apoi, sa deosebim intre ceea ce este urgent si ceea ce este important. Manipularea se alimenteaza uneori din confuzia celor doua, mai ales din „break news” in galben tipator, care trebuie sa ne faca sa credem ca urgentul e si ceva important. Arareori sensul lucrurilor sta in urgenta lor.
9) Ne-ar fi mult mai bine daca nu am personaliza puterea, daca nu am idolatriza si nici nu am diaboliza figuri omenesti. Niciun om singur nu ne va salva, niciun om singur nu ne va pierde. De fiecare data cand un om (sau masinaria lui de propaganda) ne promite salvarea, e necesar sa privim alaturi, langa el sau in spatele lui.
10) In sfarsit, o putere este cu atat mai eficienta cu cat reuseste sa impiedice aparitia de contraputeri. Daca noi tipam isteric, daca ne manifestam agresiv, nu vom construi contraputeri, ci ne vom risipi in violenta gratuita si sterila. Orice putere se teme de contraputeri care o deconspira rational, care o denunta cu argumente, care se coaguleaza in colective, care o critica inversunat, cu furie, dar fara ura si fara orbire. Puterea adora reflectoarele fixate pe ea insasi, dar detesta lumina ratiunii la ceilalti.
Ciprian MIHALI, doctor in filosofie al Universitatilor din Cluj si din Strasbourg.
Sursa: http://www.ziare.com/dan-barna/usr/mic-indreptar-despre-putere-si-manipulare-1582021