Aţi auzit povestea pe care o spune neasemuitul Maestru al Căii noastre, Maulana Rumi? Aceasta-i povestea de care vorbesc.
Era odată un om care avea nişte vite, şi când auzi ca Moise cunoştea limba dobitoacelor, se rugă de el să-l înveţe această limbă, până ce-l îndupleca. Înarmat cu ştiinţa aceasta, omul asculta ce-şi spuneau dobitoacele din ograda lui.
Cocoşul îi spuse câinelui ca în curând, calul avea să moară. Aşa că omul duse calul la târg şi-l vându înainte de a suferi pierdere.
După o vreme, folosindu-şi din nou ştiinţa dobândită de la Moise, omul auzi cocoşul spunându-i câinelui că şi măgarul avea să moară în curând. Şi din nou, omul vându măgarul înainte să sufere vreo pierdere.
Mai trecu ceva timp. Într-o zi, omul auzi pe cocos că-i spunea câinelui ca în curând sclavul stăpânului lor avea să moară. Bucuros, omul vându sclavul, şi era grozav de mulţumit de el însuşi pentru că, iată, datorită ştiinţei sale, se descurca atât de bine în viaţă. Aceasta, îşi închipuia el, e valoarea cunoaşterii, să-l ajute pe om în treburile de zi cu zi.
Într-o zi însă, omul auzi cocoşul spunându-i câinelui ca stăpânul – adică el însuşi – avea să moară curând. Alerga înspăimântat la Moise să-l întrebe ce să facă.
Moise îi zise: “Acum du-te şi vinde-te şi pe tine la târg!”
Luaţi aminte la învățătura aceasta: ca ştiinţa de a vedea caracteristicile altora nu-i de nici un folos omului în ce priveşte singurul lucru necesar – a se cunoaşte pe sine însuşi.
ANIS AHMAD IBN EL-ALAWI
Selecţie şi redactare de Ioan P. ALEXA
Sursă: Calea sufită/SHAH, Idries. – Bucureşti: Herald, 2001, pp. 261-262.