– Vorba trebuie întrebuinţată acolo unde rostirea ei aduce folos şi se întipăreşte pentru totdeauna, ca o culoare pe stofa albă.
– Furtuna nu dezrădăcinează iarba cea moale, care se apleacă în toate părţile. Firea celor mari la suflet este aceasta: cel tare îşi măsoară puterea numai cu cel tare.
– Slăbiciunea, căderea la pământ, vorbele necuviincioase, sunt semnele tulburării din corp, pe care le dă la iveală vinul.
– Acela-i prieten, care-i prieten la nevoie; acela-i fiu, care-i iubitor; acela-i servitor, care-şi cunoaşte datoria; aceea-i soţie, la care-i fericire.
– Cei de rând nu încep nimic, fiindcă se tem de piedici; cei mediocri, după ce au început, se lasă respinşi de piedici; dar cei aleşi intre aleşi nu părăsesc ceea ce au început, chiar dacă sunt opriţi de mii de piedici.
– Familia, caracterul, ocrotirea, învăţătură, averea, frumuseţea şi vârsta: la aceste şapte calităţi să se uite cei înţelepţi, atunci când îşi dau fata; de rest nu trebuie să le pese.
– Cine întreabă mereu pe unul şi pe altul, cine ascultă totdeauna, cine nu uită nimic, aceluia mintea i se deschide ca floarea de lotus la razele soarelui.
Sursă: Panciatantra (Cele cinci cărţi ale înţelepciunii); trad. Din limba sanscrită de Th. SIMENSCHY.- Bucureşti: Editura pentru literatură, 1969 (BPT).
Selecţie şi editare de Ioan P. ALEXA