HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR. Considerente despre anul 2022
… După cum v-am promis încep cu cu un extras din lucrarea mea „Anul 2022 – Anul Tigrului ud și al sfârșitului pandemiei!” Este în două variante, amândouă primite foarte bine pe DOA și aprobate 100%.
Anul 2022 are 365 de zile, începe și se sfârșește într-o zi de sâmbătă. Are doar o lună care începe duminica și deci, vineri, 13, luna mai. Al 2022-lea an de la Nașterea Domnului și al 7530-lea an de la Facerea Lumii, pentru cei 2,15 miliarde de creștini din lume.
2022 este un an dinamic, brutal chiar, cu multe surprize. În niciun caz nu este anul dragostei. Un an care începe cu Venus retrograd nu poate să fie un an al dragostei, ba din contră. Se poate să fie anul începerii unui conflict mondial.
România, ţară veche şi frumoasă… multe sunt istoriile şi profeţiile făcute asupra ei. Dacia Felix, Grădina Maicii Domnului, Ţara Lupului Şchiop, dar sunt multe denumirile ce se găsesc în gromovnice scrise în slavonă şi cuprinse cu învelitori de piele de capră, cu închizători de argint. M-am aplecat mulţi ani asupra istoriilor neştiute, am umblat în cincizecişipatru de ţări şi peste tot am găsit, ca prin farmec, istorii despre Ţară. Să vă povestesc numai două dintre ele, pentru că nimeni nu mi-a spus să ţin secretul:
Ei bine, această teorie poate fi foarte veche, nimic nu este nou, dar îmi asum dreptul de proprietate intelectuală. Se pare că toate popoarele care s-au format în regiuni seismice au ceva special. Energia permanentă telurică, vibraţiile permanente cu parametrii specifici, pentru că zonele seismice precum cele din zona Vrancei au o activitate permanentă, ei bine, acestă energie se comunică, influenţează într-un fel caracterul şi destinul poporului respectiv. Poate chiar la nivelul informaţiei genetice… Japonezii sunt cel mai bun exemplu. Cât despre români este evident caracterul lor special, folclorul profund, cum profundă, de mare adâncime este şi activitatea seismică. „Apele line, sunt adânci„, spune un proverb de pe la noi!
A doua istorie se referă la o profeţie veche, foarte veche, ştiută de marele occultist Cornelius Agrippa şi aflată în grimoarul, cel vechi şi acum ascuns, „Marele Albert”: „Un popor vechi european şi un popor venit din Asia vor face în centrul Europei o alianţă de care se va teme Europa o mie de ani!” Evident, poporul venit din Asia sunt ungurii. Profeţia era ştiută de austrieci şi germani. Au încercat alianţa cu ungurii. Nu a ţinut, întotdeauna s-a terminat printr-un dezastru, pentru că inclusiv triburile germanice veniseră târziu în Europa, nu erau europeni vechi. Dar cine sunt europeni vechi în „mijlocul Europei”? Doar daco-romanii aflaţi exact în centrul geografic al Europei. Aşa o să înţelegeţi eterna dezbinare produsă în istorie de către cei puternici, de imperiile vremelnice, dezbinări între unguri şi români, de toate uneltirile ca să dezbine popoarele, să provoace tensiuni etnice artificiale, să preîntâmpine, să facă imposibilă o alianţă a celor două popoare, ţări, națiuni. Politicienii din cele două ţări ar trebui să studieze ceva mai mult această posibilă alianţă, nu ca să tremure Europa de frica noastră, dar cu siguranţă cele două popoare pot să prospere, să aibă o forţă economică şi politică sporită dacă conlucrează, sigur, în cadrul, împreună sau… împotriva UE! Cei doi lupi, lupul de pustă Forkaş şi Lupul Şchiop nu sunt lăsaţi de cei mari şi puternici să alerge împreună spre libertate şi bunăstare!
Este evident că în ultimii 32 de ani, în România s-au schimbat multe lucruri în bine. Dar nu suficient şi „binele” s-a revărsat numai peste câteva procente din populaţie. În anul 2022 procentul de 41,6% din populaţie care trăieşte, conform normelor europene, sub pragul de sărăcie va creşte, cum vor creşte şi miliardele aflate în stăpânirea a doar câtorva persoane.
Dar totuşi, cu tot respectul, România rămâne o colonie, cu un grad limitat de suveranitate, în care cercurile străine fac cam tot ce vor, politic, economic, cultural. Dacă nu sunteţi convinşi de acest lucru vă rog să consultaţi orice manual de politologie de la Harvard, de exemplu cursul lui Robert McNamara: „o colonie este un stat care are baze militare străine pe teritoriu pentru care nu primeşte chirie!”. Şi care nu mai produce mare lucru, ci importă masiv! Şi care are cea mai bună parte a forței de muncă în străinătate.
România a fost asimilată grupului ţărilor care a pierdut Războiul Rece. Dacă mai de mult am aflat că după al Doilea Război Mondial, România era o colonie cu 90% influenţă sovietică şi 10% influenţă occidentală, acum este aproape clar că cifrele s-au inversat. Dar probabil că nu a mai fost folosit un şerveţel de la masa celor mari şi tari, ci o bucăţică de hârtie igenică, reciclată, ”politic corect”!
Suveranitatea se limitează la mâncătoria politică internă, care nu supără pe nimeni, ba arată cât de primitivi suntem! Acest lucru se răsfrânge şi asupra locuitorilor care sunt priviţi peste tot în lume ca oameni de categoria a doua, rudimentari, vulgari, ieftini şi producători de necazuri. Cel puţin aşa suntem convinşi de presa multimedia, în totalitate în mâinile străinilor. Oare aşa să fie?
Vedeţi, acum cuceritorii nu mai vin în România călare pe tancuri nenumărate cum au făcut sovieticii. Acum vin cu zâmbetul pe buze, promiţîndu-ţi un trai mai bun, civilizaţie şi cultură. ”Dezvoltare durabilă și rezilientă”. Îţi bagă în cap ca în „Inception” ideile lor, te fac să ştii numai ce vor ei. Apoi ocupă ţara. Nu cu 40 de divizii, ci cu câteva sute de malluri și 40 de bănci, care au luat „prizonieri” trei milioane de români, apoi trimit la muncă în ţările lor alte cinci milioane de români, nu cu forţa, ci omorând economia, industria şi agricultura în România. Ba cei care părăsesc România, făcând un dublu deserviciu, sunt fericiţi că au obţinut un loc de muncă, oricare, la stăpâni! Ce folos că trimit ceva bani acasă, puţinii bani nu compensează nici pe departe lipsa lor din ţară, lipsă care produce mari neajunsuri atât familiilor lor risipite, cu copii lăsaţi de izbeliște şi bătrâni fără ajutor dar şi în general României, sistemului asta ticăloşit.
Să vă dau un exemplu. Personal, că ştiu mai bine problemele mele. Nu-mi este ruşine de viaţa mea, am făcut ceva, am construit, am călătorit mult, am condus firme importante, am învăţat pe alţii. La un moment dat un grup de studenţi şi prieteni de ai lor s-au apropiat mai mult de mine, doreau să afle mai mult. Apoi am plecat trei ani în Asia. Când m-am întors şaisprezece din grup plecaseră în străinătate la lucru. Medici, ingineri, arhitecţi, economişti… Acestor oameni, când erau copii şi adolescenţi le-am plătit din salariul meu şcoala şi asistenţa medicală gratuită pentru ei, dar plătită de mine, vaccinurile care i-au păzit de poliomelită şi alte boli, manualele gratuite, laboratoarele, școlile, taberele şcolare, examenele şi studiile gratuite la univeritate. După cum am plătit pensiile celor care munciseră şi cotizaseră înaintea mea. Acum, era rândul lor, a generaţiei următoare, să mă susţină, cu taxele şi impozitele lor. Asta înseamnă ”republică socială” cum este scris în Constituție. Dar ei au dezertat, sau, mai curând, au fost dezrădăcinaţi de sistem, susţin pe alţii prin taxele şi consumul lor de acolo, pe străini, în ţările de adopţie, faţă de care nu au nicio obligaţie morală şi contractuală, până la urmă! Multiplicaţi exemplul cu câteva milioane şi veţi găsi adevăratele probleme ale României.
În media se vorbeşte o limbă străină, unde eşti Pruteanule, Doamne ce pierdere, pentru că nimeni nu ţi-a luat locul, muzica este plină de ritmuri africane primitive vulgare şi de texte suburbane, ofensatoare. Unde este melodia, muzica europeană, unde este pacea sufletească, dorinţa de a trăi bine şi frumos?
Poate fi mai rău în România? Sigur că se poate! Dar 2022 va fi un an ceva mai bun pentru România, decât de obicei. Toţi anii Tigrului de Apă au fost ani acceptabili în istoria României. 1962, 1902, 1842… Pentru omul de rând va fi un an banal, cu care trebuie să se fi obişnuit până acum. Vor fi convulsiuni sociale, declanşate de te miri ce, sau de nesiguranţa locului de muncă, de micimea slariului, de rigorile distopiei sanitare, evenimente emoţionale provocate dar fără niciun efect. Vor fi scandaluri politice şi economice, dezvăluiri şi retractări. Altfel, cetăţeanul de rând s-ar plictisi îngrozitor… şi poate că ar începe să gândească, sigur, dacă ar avea neuronul la el! Există o maşină destul de bine pusă la punct, care merge în virtutea inerţiei, un reziduu din timpul dictaturilor, o maşină infernală, presa, care aparţine în totalitate laboratoarelor politice străine, presa multimedia care face agenda cetăţeanului. Va înceta pandemia sanitară.
Anul 2022 este un an electoral, pentru zece țări din lumea largă. Atrage atenția Franța, dar nu prea îmi fac griji pentru Macron, poate obține ușor încă un mandat, dacă nu face valuri și stă cuminte. Nu are contracandidați!
Iarna 2021-2022 va fi obişnuită, o adevărată iarnă temperat-continentală, lungă, rece, dar cu greul iernii 15 ianuarie – 5 martie. Precipitaţii vor fi, dar vor fi haotice tot anul. Caracteristic regimului meteorologic va fi haosul şi de multe ori prognozele meteo nu se vor adeveri. Vara va începe brusc şi va fi când uscată, secetoasă, când excesiv de ploioasă şi va produce inundaţii. În unele locuri, mari! Recolta va fi realtiv bună. Totuşi, trebuie semănat după cărțile vechi care arătau concordanţa dintre stadiile vegetaţiei şi fazele lunii. Este tot ce putem face în faţa unei naturi ostile dezlănţuite. Dar şi ticăloşia omului este mare.
Îmbogăţiţii peste măsură au tăiat cu nemiluita pădurea reducând coeficientul de împădurire de la un confortabil 33% din suprafaţa ţării în 1989, la un nesatisfăcător 21,14% în 2021. Din această cauză, România este la începutul unui proces de schimbare a climei locale la care contribuie şi distrugerea sistemelor de irigaţie şi încetarea investiţiilor în hidroenergetică şi îmbunătăţiri funciare.
Inflaţia va fi în 2022 mult mai mare decât se aştepta, stelele arată că în loc să să întărească leul şi economia, anul 2022 va fi un mic dezastru economic şi financiar consumat la foc mic şi aceasta şi din cauza faptului că nu se crează locuri de muncă ci milioane şi milioane de români devin „asistaţi sociali”, de fapt clienţi ai sistemului, ai unui partid, sau al altuia.
România este la cheremul instituţiilor mondiale de credit care au falimentat mai multe ţări. Expertiza acestor călăi financiari se rezumă la cum a îndatora şi subjuga pe un anumit termen o ţară, care să devină cotizantă de mari sume de bani, dobânzi, comisione, cheltuieli de administrare, consultanţă financiară etc etc. Adică să asigure bunăstarea lor pe un termen oarecare! Apoi, după ce falimenteză ţara respectivă, ei, sau clienţii lor o pot cumpăra la bucată, la preţ redus! Plata integrală şi înainte de termen a datoriei este considerată o declaraţie de război şi respectivul rege, preşedinte, împărat, trebuie asasinat de urgenţă, iar ţara ocupată! Avem la îndemână, sub nasul nostru, un exemplu, nu?
România este bolnavă grav, nu de covideală. Boala se numeşte „politicianism”! Totul este politică. Dar banii făcuţi prin politică sunt murdari, doar munca, munca clasei de mijloc aduce bani cinstiţi şi creştere durabilă. Clasă de mijloc care în România nu prea există pentru că este strivită de interesele politice, de taxe şi impozite exorbitante, adică de cei care vă fură pe mine şi pe voi, dragi lupi, padawani şi hobbiţi!
Am vrut, în cei zece ani care au trecut, să vă dau informaţii deosebite, să încerc să vă descriu cum arată o lume normală, v-am povestit multe să vă conving că naţionalismul, patriotismul, folclorul vă bagă bani în buzunar, sau măcar nu sunteţi furaţi. Viaţa nu este simplă… Am dorit să o fac mai uşoară pentru domniile voastre, dragi lupi, padawani şi hobbiţi!
Să dea Domnul să aveţi un an 2022 aşa cum cred eu că va fi, adică bun, cu sănătate, bucurie şi bunăstare!
Şi iată, acum vă spun formula de încheiere care o folosesc odată la 365 sau 366 de zile: mâine este, în definitiv… un alt an!
Radu ȘTEFĂNESCU
Sursa: https://evz.ro/horoscopul-lui-dom-profesor-considerente-despre-anul-2022.html
HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR. 2022, primele două zile
… Sunt multe obiceiurile folclorice în această perioadă. Suntem urmaşii unei culturi de agricultori şi păstori, care, odată cu venirea sezonului rece, nu mai aveau ce să muncească mare lucru. Se adăposteau în satele întărite cu palisade și acolo erau în siguranță. Aşa că sărbătorile se ţineau lanţ. Mai este un motiv, foarte material. Proviziile nu rezistau la infinit, că nu aveau congelatoare, iar sărăriile şi peşterile cu gheaţă unde păstrau unii ţărani mai isteţi cărnurile afumate, sau oalele cu carne la untură, nu le permiteau păstrarea lor foarte mult timp. Aşa că mâncarea trebuia consumată! Şi cum se poate mai bine decât la o sărbătoare, la o petrecere!
Cei mai năpăstuiţi de soartă veneau să ceară de ale gurii la cei mai harnici, mai avuţi. În timp cerşetoria a devenit rituală, apoi a îmbrăcat motive creştine. Pluguşorul, Sorcova, Siva, Mascaţii, Turca, Capra etc etc sunt dovezi vii ale inventivităţii celor care erau în nevoie. Nevoia este cel mai bun învăţător!
Dar aceste obiceiuri ne țin uniți, sunt ale noastre. Vedeți domniile voastre, dragi lupi, padawani și hobbiți, un popor se caracterizează prin obiceiurile sale. Folclor, dacă vreți. Sărbători, obiceiuri culinare, modul de a te îmbrăca, ceea ce consumi, ceea ce îți place, ceea ce nu îți place, cultura, produsele culturale și de artă. Până prin anii 80 ai secolului trecut, era o unitate a poporului român. Apoi, s-a ales praful de unitatea poporului. În ultimii 32 de ani pot să spun că s-a ale praful prafului, globalizarea ne distruge încet-încet, ca un cancer. A dispărut unitatea, bunul plac și egoismul propriu sunt singurele ”valori” de astăzi. De ce sunt împotriva globalizării? Simplu, un popopr unitar o duce mult mai bine, cu obiceiuri proprii, marfa necesară pentru aceste obiceiuri produsă tot de localnici, pentru că obiceiul respectiv este numai în țara aceea, nu rentează ca marii producători să facă șorici, de exemplu. Ați văzut șorici la supermarketuri? Dacă nu ar exista marii comerciați străini, banul s-ar învârti aici, în țară, de la producătorii locali la consumatorii locali. Toată lumea ar fi fericită, iar cel mai fericit ar fi statul, pentru că taxele și impozitele cuprinse în marfa și serviciile consumate de popor nu s-ar înstrăina cum se face acum, ci ar rămâne în țară, pentru sănătate, armată, învățământ, cultură etc.
Vă spuneam acestea, pentru că iată, Domnul fie lăudat, am văzut Carul Anului Nou! Aici, în Prahova submontană, areal vechi, unde istoria este prezentă într-un amestec tainic al trecutului, viitorului și prezentului. Castrul roman, Rumi Dava, drumul invaziilor care îmi trece pe sub fereastră, și încă ceva misterios și valoros ascuns într-o peșteră, în munte, pecetluit de prăbușiri și cutremure.
Pe 31 decembrie m-am repezit până în vale, în orășel, pentru mici cumpărături de completare pentru cățeii mei, recompense și un menu de Anul Nou format din pipote, inimioare și ficăței de pui. Plus câte un ou fiert. Odată este Anul Nou!
Când, după o curbă, ce să vezi! Un Car al Anului Nou, așa cum mai văzusem numai în copilărie, în Sud, la Vasilați și Gălbinași, unde erau ceilalți bunici ai mei, părinții tatălui meu. Un car extraordinar, cu brad, împodobit ca în poveste, tras de doi cai, mari și frumoși, de unde au făcut rost, Dumnezeu știe, cu panglici tricolore și o mie de sclipiciuri. Caii aveau coronițe și o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul, cum spunea bunul preot Simeon Florea Marian că era obiceiul la români. Carul era condus de doi mascați, iar în jur erau o droaie de capre, urâți, mascați, turci, pocnitori din bice de cânepă cu șapte cozi. Cam patruzeci de flăcăi. Am mai văzut Carul Anului Nou acum vreo cinci ani, de fapt două care. Acum era unul singur.
Poate că în fața încercărilor grele, vine mintea de pe urmă, folclorul revine, România încet-încet se regenerează ca după o boală grea și lungă. Semne bune anul are, am văzut Carul Anului Nou, poate românii vor redeveni români, așa mai este o șansă pentru România, Grădina Maicii Domnului. Se poate trăi bine în România, cu toții, bogătașii pot rămâne la fel de bogați, dar și sărăcii pot avea un trai decent, dacă toți banii rămân în țară, nu iau calea străinătății.
Haideți, dragi lupi, padawani și hobbiți, să devină o obișnuiță. Nu să facem România Mare, ci să redăm România românilor, să ne recucerim țara ocupată și prăduită de străini. Mai întâi asta, apoi putem visa și la România în granițele ei firești…
Așa cum m-ați rugat o să continui ”2022 – Anul Tigrului ud și a sfârșitului pandemiei” luni, odată cu începerea muncii. Cred că o să public câte trei zodii odată, pe elemente, ca să nu fie prea lung.
Și în acest an mâine este o altă zi…
Radu ȘTEFĂNESCU
Sursa: https://evz.ro/4282558.html