1) LU SIN (La Trecătoarea de Apus)
… este o mare surpriză să-l întâlnesc aici pe Lao Tan, șeful bibliotecii… Numai că vizita dumneavoastră aici este o sărbătoare pentru noi şi am vrea să vă rugăm să rămâneţi câteva zile, să ne împărtăşiţi din învăţătura dumneavoastră…
După ce Lao Ţî se odihni un răstimp, comandantul Si îl rugă să le vorbească. Lao Ţî consimţi imediat, ştiind că n-are nici o scăpare… toată lumea îşi reţinu respiraţia, ascultând vorbelel lui rostite domol:
“Tao care poate fi rostit nu este adevăratul Tao;
Numelel care i se poate da nu este un nume adevărat;
Nenunimit, el stă la originea universului;
Numit, el reprezintă matca tuturor lucrurilor;
Lipsit de dorinţe, el simte esenţele secrete;
Stăpânit de dorinţe, poate vedea rezultatele;
Aceste două lucruri, izvorâte din aceeaşi matcă. au nume diferite.
Acest fond unic îl numim mister,
Ori mai tainic decât orice mister,
Poarta tuturor esenţelor secrete…”
… În cele din urmă, Lao Ţî încheie:
“Virtutea înţeleptului acţionează fără să ceară nimic în schimb”.
Când tăcu, nimeni nu se mişcă. Lao Ţî aşteptă un moment, apoi adăugă:
– Hm, am terminat!,
Era mare păcat că nu fusese astfel înregistrată lecţia sa şi, în consecinţă, fu rugat să reia ideile esenţiale.
… – Mai bine să consemnăm cu răbdare totul… însă cum aceştia îi puseră în fata pensulele, cuţitul şi tăbliţele de lemn, [Lao Țî] bănui că vor de la el textul expunerii. Şi cum nu putea fi vorba de refuz, acceptă numaidecât… Era convins că, dacă nu le va înmâna textul, nu-i vor da drumul [dincolo de Zid]…
… fără să-şi trădeze starea de spirit, se aşeză jos liniştit şi se puse pe scris. Recapitulând ce spusese cu o zi în urmă, notă totul, propoziţie cu propoziţie… Lao Țî lucra cu sârg o zi şi jumătate, întrerupându-se numai pentru a bea apă fiartă [ceai] şi a mânca câteva turtițe. Scrijelă vreo cinci mii de caractere mari. “Cu această cred că am plătit pe deplin trecerea Pasului”, se gândi el…
… Luându-şi rămas bun, întoarse boul pe loc şi o porni încet pe drumul în pantă… Lao Ţî străbătu doi-trei geang [3,3 m] şi, atunci, abia i se mai zăreau pletele albe, anteriul galben, traista albă şi boul. Apoi un nor de nisip mărunt învălui omul şi animalul, topindu-i într-un cenuşiu indefinit, până ce se pierdură cu totul şi nu se mai zări nimic altceva decât nesfârșitul pământ galben…
… Comandantul Si… ridică cele două grămezi de tăbliţe şi le aşeză în raftul destinat lucrurilor confiscate, laolaltă cu sarea, susanul, fasolea, pânză, soia şi turtitele de orez fierte în aburi.
LU SIN, Decembrie 1935
***
(Note de Constantin LUPEANU, p. 123)
41. Lao Ţî sau Lao Tan s-a născut potrivit biografiei pe care i-a consacrat-o istoricul Si-ma Tien în “Memorii istorice”, în anul 604 î.e.n. Numele de familie: Li, nume personal Ar. Originar din actuala provincie Hă nan, din China de centru, ar fi fost arhivar la Lo yang, capitala dinastiei Geou, unde ar fi primit vizita lui Confucius. Data şi locul morţii au rămas necunoscute, dar legenda spune că ar fi trăit vreo 200 de ani. Trece drept fondatorul sistemului filosofic (şi nu religios) taoist. Încă în slujba regilor Geou, el a prevăzut căderea iminentă a dinastiei şi s-a retras în pustietate, dincolo de frontiera apuseană a statului. Kuan Yin-țî, dregătorul [vameşul, n.n.] de la graniţe, i-a cerut o carte, pe care Lao Ţî a scris-o în câteva zile, după care a plecat spre vest şi de atunci nu a mai fost văzut.
Exceptând legendele, cartea “Lao Ţî”, numită ulterior “Tao ta ting”, cuprinde peste 5000 de caractere şi pare a fi compusă la începutul Perioadei Statelor în luptă (403-221 î.e.n,) de discipoli ai săi. Idealismul lui Lao Ţî este fondat pe poziţia clasei pe cale de dispariţie a stăpânilor de sclavi, propovăduind “non-acțiunea” ca mijloc de a diminua valul istoriei.
43. Tao a fost ridicată de Lao Ţî la cea mai înaltă categorie filozofică. Tao înseamnă Cale, Drum, dar în acele timpuri (Perioada primavara-toamna: 722-481 i. e, n) avea şi sensul figurat de lege, regulă, ordine: t’ien, tao, legea cerului. Lao Ţi i-a adăugat un înţeles idealist, a sacralizat această noţiune, transformând-o în promotorul şi ultima sursă a tuturor lucrurilor din univers – uang u giî tung.
Sursă: Mituri repovestite/LU SIN.- Bucureşti: Albatros, 1976, pp. 83-93, 123-124.
2) DANIEL REID (Secvenţe din Istoria taoismului în China)
Era ceva amorf şi totuşi complet
Care există dinaintea cerului şi pământului:
Fără sunet, fără substanţă,
Care nu depindea de nimic, neschimbat,
Atotcuprinzător, infailibil.
Ne putem gândi la el ca la o mamă
A tuturor lucrurilor de sub cer.
Nu îi cunosc adevăratul nume;
“Tao” este porecla care i-o dau.
Aceste cuvinte misterioase aparţin unui fascinant poem de 5000 de cuvinte despre Tao, numit Tao te qing, scris cu proape 2500 de ani în urmă şi atribuit în mod tradiţional lui Lao Zi, “Bătrânul maestru”.
Nici o altă carte de pe pământ nu a mai fost tradusă în atât de multe limbi şi atât de des ca Tao te quing şi nici o altă carte în afară de Biblie nu a fost tradusă la fel de des în limba engleză. În 1955, existau 100 de traduceri diferite publicate în lume, 90 în limbi occidentale și 36 numai în engleză.
Data reală când a fost scrisă şi autorul cărţii Tao te quing rămân necunoscute. Totuşi, s-a stabilit cu certitudine istorică că a fost scrisă undeva între secole al III-lea şi al V-lea î.e.n. şi că a fost opera unui singur autor.
Faptul că fost un om numit Lao Zi, este, de asemenea, destul de sigur, deoarece exista documente care atestă faptul că acest om, cunoscut şi sub numele de Lidan, Lao Tan şi Li-Er, era custodele arhivelor imperiale în perioada respectivă. Degustat de haosul politic şi de lăcomia ce caracterizează perioada în care a trăit, el s-a retras din viaţa publică la o vârstă înaintată şi a plecat spre munţii din vest călare pe un bivol.
Când a ajuns la ultima trecătoare care marca graniţe imperiului, paznicul [vameşul] l-a recunoscut pe faimosul înțelept şi l-a implorat să lase un document cu învăţăturile sale pentru posteritate. Refractar, spontan şi cu o oarecare simţ al ironiei, Lao zi a făcut o pauză în pelerinajul sau spre uitare şi a compus repede Tao te quing, scrisă în 5000 de caractere, având următoarea repudiere în primele versuri:
“Calea care poate fi spusă nu este adevărata Cale;
Numele care poate fi numit nu este adevăratul Nume”.
Apoi, fără să mai scoată vreun cuvânt, a plecat în munţi călare şi nu s-a mai auzit niciodată nimic despre el.
Tao înseamnă “cale”, “teh” înseamnă “putere”, iar ching înseamnă “carte”, în sensul unui tratat istoric clasic. Aşadar, titlul întreg se traduce astfel: “Cartea clasică a căii şi a puterii sale”. Este foarte probabil ca acest titlu să fi fost adăugat ulterior, deoarece, lui Lao Zi îi foloseau titlurile şi numele lui la fel de mult ca faimă şi bogăţia.
La zi nu a inventat taoismul…, el doar a pretins să recapituleze un mod de viaţă străvechi, ce predominase în China, cu 2500 de ani înaintea vremii sale, în timpul domniei “Împăratului Galben” (Huang Di), părintele fondator al Chinei. Atât Lao Zi, cât şi Confucius îl venerau pe Împăratul Galben ca fiind strămoşul civilizaţiei chineze şi îl recunoşteau drept practicianul cel mai de seamă al Căii…
Sursă: Tao pentru sănătate, sex şi longevitate/REID, Daniel. – Iaso: Polirom, 2006, pp. 7-8.
3) Dr. WAYNE W. DYER (TAO pentru zilele noastre)
… Tao Te King [este], o lucrare profundă, care a fost tradusă în mai multe limbi decât orice altă carte din lume cu excepția Bibliei. Mulţi specialiști considera această lucrare clasică a literaturii chineze un discurs desăvârşit despre natura existenţei. Mai mult, ea continua să fie o resursă valoroasă în vederea racordării la un mod de viață care garantează integritate, fericire, pace și echilibru…
Legenda ne spune că Tao Te King este opera lui Lao zi [gânditor chinez trăitor între secolele al VI-lea şi al V-lea i.e.n.], un profet care era şi custodele arhivei imperiale din vechea capitala Luoyang. Observând declinul vertiginos care se instalase pretutindeni într-o perioadă de războaie interstatale, Lai zi s-a hotărât să se îndrepte călare spre vest, spre deşert. La trecătoarea Hanku, la un han, paznicul ultimei trecători, care era la curent cu faima de om înţelept a lui Lao zi, l-a rugat să aștearnă pe hârtie esenţa învăţăturilor sale. Astfel, Tao Te King s-a născut din cinci mii de ideograme chinezeşti.
În lecturile mele despre originea acestei opere, nu am găsit niciodată o versiune istorică definitivă a acestei scrieri… şi totuşi astăzi supravieţuieşte în mii de versiuni în aproape toate limbile…
Şi, la urma urmei, ce este Tao? După cum ni se spune în primul verset, a numi acest lucru înseamnă a-l pierde, aşa încât asta este tot ce pot spune: Tao este realitatea supremă, o Sursă a tuturor lucrurilor care pătrunde peste tot. Tao nu începe şi nu se sfârşeşte niciodată, nu face nimic şi totuşi însufleţeşte tot ce are forma şi limite în această lume, care este denumită “lumea celor 10000 de lucruri”.
Comentariile asupra Tao Te King interpretează adesea Tao ca fiind Calea, Te este forma şi puterea (adică felul în care se manifestă Tao), iar King este Cartea…
În cartea sa “The Wisdom of China and India” [= Înțelepciunea Chinei și Indiei], dr. Lin Yutang afirmă: “Dacă există o singură carte în toată literatura orientală care ar trebui citită şi care e mai presus de toate celelalte cărţi, atunci, aceasta este, după părerea mea Cartea despre Tao de Lao zi… este una dintre cele mai profunde cărţi din filozofia universală…”
Pe măsură ce veţi citi această carte vă veţi croi drum prin filozofia mistică şi practică a lui Lao zi, dar veţi dobândi şi bucuria de a putea aplica această filozofie în viaţa voastră, care se desfăşoară în lumea noastră modernă…
Wayne W. DYER (Prefaţă)
Sursă: Eşti ceea ce gândeşti: Principii taoiste pentru zilele noastre/DYER, Wayne W.- București: Curtea Veche, 2012, pp. 7-12.
Antologie, selecţie şi editare de Ioan P. ALEXA