Ziua de 2 mai din anii ‘970 pe care i-am trăit era pe vremea adolescenţei mele UTC-iste zi naţională pentru noi tinerii cei de toate zilele, săraci şi cinstiţi, neputincioşi şi “adormiţi” (citiţi azi: drogaţi) de conceptul ideologic şi patriotic al socialismului multilateral dezvoltat. A fost denumită chiar şi o staţiune la Marea cea Neagră unde tineretul partidului comunist îşi petrecea vacanţele şcolare în tabere sub patronajul puternicilor zilei, a unor instructori, un fel de lipitori de afişe azi, care deveneau ulterior lideri comunişti. Iar seara de Joi din săptămână, era destinată în licee dansului… cu intrare de 0,50 de bani, cu consum de limonada, fără bere sau droguri!… Aşa erau timpurile!
Pe de altă parte, pionierii, un fel de cercetaşi capitalişti, ne petreceam vacanţele pe Litoral la Costineşti sau Năvodari în tabere cu adunări în careu, cu săli de cantină, cu dormitoare şi bai colective pe sexe, cu programe de plajă (câte 5 minute pe spate, pe burtă, pe stânga şi pe dreapta şi apoi scăldat în mare) cu activităţi educativ patriotice de tip “Tot înainte! Fruntea sus, tot mai sus…”. Iar cei curajoşi şi isteţi, la plecare, încheiau tabără cu versurile următoare, (după cântecul oficial: “La revedere, tabără dragă! /La revedere, noi plecăm. /Să știi tu, dragă, ce rău ne pare/Și cât de mult noi regretăm!”) cu un adagio critic şi de umor: “Tovarăşului instructor care ne-a îndrumat îi mulţumim din suflet c-un polonic în cap! La revedere…”
Dar vremurile şi oamenii se schimbă, vrem nu vrem…
Vlad PASCU, un şofer tânăr chipeş şi isteţ, de bani gata dintr-o familie capitalistă de milionari social-democraţi, drogat la volan, loveşte în ziua de 19 august 2023 în plin un grup de tineri nevinovaţi ce circulau liberi şi voioşi pe lângă drumul din staţiunea 2 Mai; rezultatul: 2 morţi şi 3 răniţi.
După consumul emoţional al dramei în public, urmează în zilele următoare tot felul de anchete pe diferite paliere, cu presiuni centrale sau locale, de faţadă sau ascunse, cu succesiuni de evenimente înşelătoare şi puţin reale prezentate de mass-media publică, de către tot felul de “specialişti” din diverse domenii conexe cu tragedia. Astfel o tragedie publică se transformă într-o dramă nebuloasă cu accente părtinitoare, subiective şi de acoperire în fumigene neclare publicului larg. Se pare deja că nu mai este o anchetă reală, profesionistă şi care să sfârşească în timp scurt pe baza unor probe clare, clasice, uşor de adus în faţa Justiţiei.
Cu ceea ce vezi, auzi sau citeşti, de eşti întâmplător un om echilibrat şi ne partinic, îţi este destul de greu, în acest caz clar, să distingi CINE este vinovatul.
De ce? Nu sunt un actor principal în nici o dimensiune de cercetare, de probe, martori, aparţinători ai părţilor implicate, etc. Dar curios, din punctul meu de vedere, constat că într-un timp scurt, în tragedia rutieră de la 2 Mai au intrat prea mulţi “actori” falşi în scena publică cu diferite scopuri ascunse; cei adevăraţi, plătiţi pentru a elucida clar, rapid şi corect au fost înlăturaţi prin tot felul de mijloace din peisajul public. Dacă ei TAC acum când e nevoie neapărat de spusele lor, însemna că este ceva putred în Danemarca, adică în tărişoara noastră, România. A spune un adevăr la timpul potrivit este mai corect decât a-l spune tardiv!
Aşa că şi azi 14 sept. A.c. TOTUL este OK, adică nebulos încă, iar nevinovatul Vlăduț, actorul principal din filmul de actualitate al zilei, “De două ori doi plus trei” la intrarea pentru audieri preliminare, declara fugar, fără lacrimi în ochi, pentru familiile victimelor că: „Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat. Nu am cum să dau timpul înapoi”, vorbe urmate în altă zi de declaraţia amară a tatălui unei dintre victime: „Eu îmi vreau copilul înapoi. În rest, nu mă interesează ce-i face legea”.
Şi foarte interesant, scenariul filmului din staţiunea 2 Mai, ca acţiune sau eveniment tragic, cu actori asemănători din cotidianul nostru românesc, se repeta aproape exact prin piese de teatru care se joacă în turnee.
Ioan P. ALEXA
Am același punct de vedere