POVERI GRELE

28 octombrie 2011 by alexapioan Leave a Comment

rsane vorbesc despre un c?l?tor care trudea pe un drum ce-i p?rea nesfâr?it. Era încovoiat de tot felul de poveri: un sac greu, cu nisip, îi ap?sa spinarea, o plosc? plin? cu ap? îi t?ia pieptul. În mâna dreapt? ducea o piatr? ?lefuit? de timp într-o form? ciudat?, iar în stânga avea o alt? piatr?, bine rotunjit?. În jurul gâtului avea o funie la cap?tul c?reia se b?l?b?nea o veche piatra de hotar, iar gleznele îi erau r?nite de ni?te lan?uri ruginite. Cu acestea tr?gea prin praful drumului

alte poveri nespus de grele. Pe cap reu?ea cu greu s? duc?, în echilibru, un dovleac uria?, pe jum?tate putrezit.

La fiecare pas lan?urile z?ng?neau amenin??tor. Omul nostru p??ea cu greu, morm?ind ?i plângându-se de soarta grea, care i se arata potrivnic?. Pe când soarele nemilos î?i arunc? sulitele de foc, semn c

? era miezul zilei, omul nostru întâlni în cale un fermier care, v?zându-l, întreb?:

–         Oh, c?l?torule, de ce te împov?rezi atât de tare cu aceast? piatr? ?lefuit??

–         A?a-i, e tare grea, bine zici!

R?spunse c?l?torul. Nici nu b?gasem de seam? pân? acum.

Acestea fiind zise, omul nostru lua piatr? ?i o azvârli cât colo. De îndat? se sim?i mult mai u?urat.

Porni iar la drum ?i, dup? mult? vreme, întâlni un alt fermier, care îi zise:

–         Spune-mi tu, c?l?torule, de ce te obose?ti atât ducând dovleacul acela aproape putrezit? ?i de ce târ??ti dup? tine greut??ile acelea de fier, trase cu lan?uri ruginite ?

–         Î?i mul?umesc c? mi-ai ar?tat ce r?u îmi f?ceam singur, îi r?spunse c?l?torul ?i rupse lan?urile, apoi zdrobi dovleacul, aruncându-l în ?an?ul de la marginea drumului.

Din nou se sim?i mai u?or.

?i, cu toate acestea, cu cât înainta suferea mai mult.

Un ??ran, venind de pe câmp, îl v?zu pe omul nostru ?i îi zise uimit:

–         Om bun, te v?d ducând un sac de nisip în spinare, dar,

dac? te ui?i în zare vei vedea mai mult nisip decât ai putea tu s? duci. Cât despre plosca uria?? cu ap?, pe care o duci de parc? ar urma s? traversezi de?ertul Kawir, ce s?-?i spun… De îndat? vei întâlni un izvor cu ap? limpede, care te va c?l?uzi în drumul t?u mult timp de a

cum încolo.

Auzindu-i spusele, c?l?torul nostru goli plosca de ap? clocit? ?i d?du drumul nisipului din sac, astfel încât s? umple o groa

p? din drum.

Se opri apoi, privind gânditor lumina soarelui care se preg?tea s? apun?. Ultimele raze î?i trimiteau lumin? blând? c?tre el. Î?i coborî privirea s? ?i v?zu piatra de hotar care înc?-i mai atârna la gât. Brusc, î?i d?du seama c?, din cauza ei, nu-?i putea îndrepta spatele ?i dezlegând-o, o azvârli cât de departe putu în apele râului.

Eliberat de poveri, porni cu pas sprinten, prin aerul rece al nop?ii, s?-?i g?seasc? ad?post.

Sursa: Psihoterapia vie?ii cotidiene/PESESCHKIAN, Nossrat. – Bucure?ti: ed. Trei, 2009, p. 401-402