Exist? un poem ko a
n zen care spune:
Primul c?lug?r: “Uite, steagul acela se mi?c?”.
Al doilea c?lug?r: “Nu, vântul se mi?c?”.
Al treilea c?lug?r: “Mintea voastr? e cea care se mi?c?”.
Altfel spus, mintea noast
r? se afla mereu în mi?care, o maimu?? indisciplinat? care ?op?ie de colo-colo, p?l?vr?gind f?r? oprire. Când mintea noastr? seam?n? cu aceast? maimu??, ne afl?m constant în primejdie, fiind u?or de distras ?i de ab? tut de drumul nostru.
Când mintea-maimu?? apar?ine du?manului, obiectivul nostru a fost atins pe jum?tate!
La fel ca un steag care flutura neîncetat în b?taia vântului, întorcându-se într-o parte, apoi în cealalt?, cu fiecare adiere ce-l distrage, tot a?a danseaz? ?i mintea indisciplinata, prizoniera vâ ntului arbitrar al clipei.
Sursa: Controlul min?ii: Str?vechea art? a r?zboiului psihologic/LUNG, Haha. – Pite?ti: Paralel?, 2009, pp. 98-99.