“?i dac? fac altfel?”, întreb? feti?a, în timp ce atârna de stânca goal?, pe partenerul ei mult mai experimentat în ale alpinismului.
“N-o face. A?a e cel mai bine. De asta sunt aici, s
? te înv?? cum e corect.” Profesorul se ca??r? pe piscuri de aproape treizeci de ani; ea avea unsprezece.
“De ce nu pot face altfel?”
Pentru c? e o tehnic? perfect?, folosit? de cei mai mari alpini?ti. E mai sigur? ?i mai simpl?.”
“?i dac? g?sesc una mai bun??”, întreab? vocea micu??.
“Mai bun? decât cea mai bun??”
“Da”, veni prompt r?spunsul.
Profesorul copilei izbucni în râs. Î?i arunc? privirea spre stânca abrupt?, analiz? situa?ia, apoi, foarte subtil, f?cu semn ghidului de deasupra lor ?i celui de de subt s? verifice siguran?a frânghiilor. O mic? alunecare, lipsit? de orice risc, ca s-o ajute s? priceap? c? înc? nu ?tia suficient de mult pentru a pune sub semnul întreb?rii cele mai bune cuno?tin?e din acest sport.
“D?-i drumul”, îi spuse el. “F? cum crezi tu”.
Iar feti?a f?cu exact acest lucru. Escalad? stânca într-un mod cu totul inedit, pe care îndrum?torul nu-l mai v?zuse înainte. Zâmbi ?i încerc? ?i el manevra cea nou?.
Fata aceea era fiica mea, Shanna. Partenerul ?i “înv???torul” ei eram eu. M-am pomenit înc? o dat? înv??ând cum nemul?umirea constructiv? modeleaz? progresia de la bine la grozav spre ceea ce e posibil.
Sursa: Nu-?i sta în cale: 5 chei pentru a dep??i a?tept?rile tuturor/COOPER, Robert K.– Bucure?ti: Allfa, 2009, p.
272.