Motto: “Trebuie să avem răbdare cu toată lumea, dar în primul rând cu noi înşine.” Sf. FRANCISC DE SALES
Răbdarea este o stare de rezistenţă în conflicte dificile. Persoanele răbdătoare au capacitatea de a persevera în fata întârzierilor, inconvenientelor sau provocărilor, fără a se irita sau supăra, şi de a da dovadă stăpânire de sine în condiţii de stres, mai cu seamă înaintea dificultăţilor pe termen lung. Această trăsătură de caracter mai este numită şi fermitate sau perseverenţa.
Antonimele răbdării sunt grabă, impetuozitatea, iritarea sau intoleranta…
Răbdarea este mai mult decât o virtute; oamenii răbdători sunt binecuvântaţi cu una dintre marile bonificaţii ale vieţii. Răbdarea ne îngăduie să terminăm sarcini, să tolerăm defecte ale altora şiş a aşteptam apariţia oportunităţii potrivite. Ea ne permite de asemenea să atingem cote intelectuale mai înalte, întrucât avem stăruinţa de a studia, a ne concentra şi a recapitula; iar viaţa personală ne îngăduie să lucrăm asupra relaţiilor şiş a perseveram cu ele…
Deşi avantajele deţinerii unui grad înalt de răbdare depăşesc cu mult aspectele negative, persoanele foarte răbdătoare trebuie să ţină minte că nu întotdeauna cei care aşteaptă răbdător vor fi răsplătiţi, ci că uneori este necesar să impulsionezi lucrurile pentru a obţine ceea ce doreşti.
Cei nerăbdători trebuie să se disciplineze pentru a-şi dezvolta răbdarea în vederea încheierii sarcinilor, deşi nu le-ar fi tocmai uşor, având în vedere că este împotriva firii lor. În acest scop, le poate fi util să întocmească liste şi grafice de timp realiste, după care să se străduiască să le respecte.
Trăsătura pozitivă a celor care dovedesc lipsă de răbdare poate fi dinamismul personalităţii lor; sunt indivizi care deţin capacitatea de a pune lucrurile în mişcare, iar dacă ceva nu se materializează, trec repede mai departe pentru a încerca altceva sau caută altă abordare cu speranţa că vor obţine un rezultat mai rapid.
Sursă: Testaţi-vă EQ-ul/CARTER, Philip. – Bucureşti: Meteor Press, 2011, pp. 102, 106-107.