Trăiau odată, în fundul unei mlaştini, câteva larve care erau foarte nedumerite în legătură cu ceea ce se întâmplă cu suratele lor după ce acestea se urcau la suprafaţă, deoarece nici una dintre ele nu mai revenea în locul de unde plecase. Curioase şi chiar uşor speriate, ele s-au sfătuit şi s-au hotărât ca prima dintre ele, care va pleca, să se întoarcă şi să le povestească cum este acolo sus.
Foarte curând una dintre ele a simţit un imbold irezistibil de a pleca şi a început să urce uşor pe tulpina unei flori. Ajungând pe petalele florii, ea s-a odihnit puţin, şi, încet, încet, a început a se schimba, până s-a transformat într-o superbă libelula. Şi-a luat zborul, dar n-a uitat de promisiune şi a încercat fără succes să atragă atenţia larvelor rămase în mlaştina. Şi-a dat seamă într-un târziu că, deşi surorile ei, pe care le vedea acolo jos, ar fi putut s-o vadă, nici una n-ar fi reuşit să recunoască în frumoasa libelula larva care fusese odată.
Sursă: Managementul calităţii vieţii şi condiţiei umane. Fundamentele consilierii/BURCU, Aurelian. – Cluj-Napoca: Mega, 2004, p. 177-178.