Calea lumii e amăgire: eu năzuiesc spre lumea adevărată.
Să fii mişcat de bunuri lumeşti e amăgire; mă străduiesc să mă-nalţ deasupra dualităţii.
A fi slujitorul lumii e amăgire: rătăcesc singur în munţi.
Bogăţia şi bunurile sunt amăgire: renunţ de dragul credinţei la tot ce aş putea avea.
Lucrurile din afară sunt amăgire: eu contemplu gândirea.
Gândul distructiv e amăgire: eu urmez înţelepciunea.
Adevărul ce pune condiţii e amăgire: eu cunosc adevărul absolut.
Cartea tipărită e amăgire: eu meditez la poveţele tradiţiei şoptite la urechi.
Dezbaterea filozofică e amăgire: eu cercetez îndelung cele statornice.
Atât naşterea cât şi moartea sunt amăgire: eu contemplu adevărul nemuritor.
Cunoştinţele obişnuite sunt amăgire: eu mă antrenez în înţelepciune.
Plăcerea gândirii cu mintea e amăgire: eu vieţuiesc în starea realităţii.
MILAREPA
Sursă: Cântarea Cântărilor lui MILAREPA.- Floreşti: Limes, 2014, p. 97.