CAPĂTUL DE FRÂNGHIE DIN NISIP: ISTORIOARĂ CU TÂLC

… Facem pledoaria aceasta și pentru realitatea tristă că din multe parohii tinerii au plecat și am rămas cu cei mai în vârstă, bătrânei încercați de suferințe și cu dorul după copii în suflet. Iar în localitățile mari, unde există și tineri, influența societății secularizate și așa-numitul conflict între generații îi fac pe tineri să nu le acorde atenția cuvenită bătrânilor. Ce să mai zicem de ascultarea sfaturilor și învățăturilor pe care aceștia ni le dau?
Spune istorisirea că odată, undeva, într-o țară, tinerii, considerând că bătrânii sunt inutili și constituie o povară, s-au hotărât să-i expulzeze. Țara lor s-ar fi numit ‘țara fără bătrâni’. Regele țării vecine, auzind de fărădelegea pe care au făcut-o, dorea să le dea o lecție. I-a amenințat că, dacă nu-i împlinesc cererea, va veni asupra lor cu război. Care era cererea? Cererea era ca să-i înapoieze frânghia de nisip pe care bătrânii lor o împrumutaseră de la el. Tinerii din ‘țara fără bătrâni’ erau în mare fierbere. N-auziseră și nu văzuseră vreodată o frânghie de nisip. Unul dintre tinerii însă, care-l iubea tare pe bătrânul său tată, îl ascunsese tainic și nu-l expulzase. S-a dus la el în ascunzătoare și i-a relatat necazul în care se aflau. Și bătrânul l-a sfătuit: cereți-i regelui vrăjmaș să vă dea un capăt de frânghie din nisip de model și-i veți returna toată frânghia. Când a auzit regele a exclamat: la voi trebuie să mai fie un bătrân! Iar tinerii, mustrați de conștiință, și-au chemat bătrânii părinți pe care-i expulzaseră să se întoarcă acasă. Le era limpede că sfaturile bătrânilor sunt de mare valoare…
Sursă: Cel ce vrea să se mântuiască, cu întrebarea să călătorească: Fragment din Scrisoarea Pastorală a lui ANDREI, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului. În: Transilvania Reporter, nr. 610/28 aprilie – 4 mai 2016, p. 14.