Meditaţie înseamnă să fii tu însuţi, iar iubire înseamnă să-ţi împărtăşeşti fiinţă cu altcineva. Meditaţia îţi dă comoara, iar iubirea te ajuta s-o împărtăşeşti, iar orice altceva e neesenţial.
Există o veche anecdota despre trei călători care mergeau la Roma. Îl vizitează pe papa, iar acesta îl întreabă pe primul: “Cat timp ai să stai aici?” Bărbatul răspunse: “Trei luni”. Papa spune: “Atunci vei putea să vezi destul de mult din Roma”. Întrebat şi el cât are să stea, al doilea călător răspunde că nu poate sta decât şase săptămâni. Papa spune: “Atunci vei putea să vezi mai multe decât primul”. Al treilea călător spune că el n-o să stea decât două săptămâni în Roman, la care papa răspunde: “Eşti norocos, fiindcă vei putea să vezi tot ce e de văzut!”
Călătorii erau nedumeriţi, fiindcă nu înţelegeau mecanismul minţii. Gândeşte-te numai, dacă ai avea de trăit o mie de ani, ai rata multe lucruri, pentru că ai amâna întruna. Dar fiindcă viaţa e atât de scurtă, nu-ţi poţi permite să amâni.
Imaginează-ţi cum ar fi dacă cineva ţi-ar spune că mai ai de trăit doar o zi. Ce-ai face? Te-ai mai gândi la lucruri nenecesare? Nu, ai uita cu totul de ele. Ai iubi şi te-ai ruga şi ai medita, fiindcă nu ţi-au mai rămas decât douăzeci şi patru de ore de trăit. Adevăratele lucruri, lucrurile esenţiale nu le vei amâna.
Sursă: Osho pentru fiecare zi: 365 de meditaţii pentru aici şi acum/OSHO.- Bucureşti: Literă, 2016, p. 30.