O poveste tradiţională japoneză relatează că un cuplu de bătrâni care nu aveau copii duceau o viaţă liniştită alături de câinele lor într-o zonă muntoasă. Într-o dimineaţă, câinele s-a apucat să sape în spatele casei lângă un smochin şi a lătrat ca să le atragă atenţia stăpânilor.
Găsise un cufăr plin cu monede de aur!
Aflând de acea descoperire, un vecin s-a gândit că, probabil, câinele avea capacităţi deosebite şi l-a cerut cu împrumut. Totuşi, după multe încercări nereuşite, s-a supărat, căci câinele nu dezgropa nimic valoros.
Înfuriat peste măsură, în loc să înapoieze câinele celor doi, vecinul l-a omorât şi l-a îngropat lângă smochinul sub care găsise prima comoară.
Foarte întristaţi de cele petrecute, bătrânii îi simţeau lipsa animalului lor de companie şi îl visau adeseori. Într-unul dintre vise, câinele i-a spus stăpânului şu, care se numea Hanasaka: “Trebuie să tai smochinul şi din lemnul lui să ciopleşti un băţ ca să amesteci paştele de orez mochi”.
Când s-a trezit, s-a sfătuit cu soţia lui în privinţa acelui straniu vis şi, cu toate că erau mâhniţi că trebuie să taie copacul, au decis să îndeplinească dorinţa bunului său prieten.
Dup ace au sculptat băţul din smochinul tăiat, l-au folosit ca să bată şiş a amestece orezul mocha, aşa cum le ceruse câinele, iar atunci şi-au dat seama că ceva minunat se întâmplă. De fiecare dată când loveau cu băţul, boabele de orez se transformau în praf de aur.
Vestea a ajuns la acelaşi vecin, care a apărut încă o dată în casa bătrânilor pentru a le cere băţul cu împrumut. În pofida celor întâmplate, bunătatea bătrânilor i-a făcut să accepte din nou.
Convins că va putea să obţină o mare avere de aur pornind de la modestul orez, vecinul a început să lovească boabele cu băţul, dar s-a înfuriate când a văzut că alimentul din cămară se transformă în boabe putrezite.
S-a dus să înapoieze băţul bătrânilor cărora le-a cerut tot felul de explicaţii. În cele din urmă, ca să potolească furia vecinului, au hotărât să dea foc băţului în prezenţa lui.
În noaptea aceea, câinele i-a apărut din nou în vis stăpânului şi i-a spus: “Când ai timp aduna cenuşa rămasă de la bat şi răspândeşte-o în apropierea cireşilor.”
Cu toate că mai era mult până la primăvară, îndată ce s-au trezit, bătrânii au mers să împrăştie cenuşa în preajma cireşilor, aşa cum le ceruse câinele. Ochii li s-au luminat când au văzut că pomii înfloreau imediat.
În câteva ore, toţi cireşii de pe munte şi de pe drumurile din sat arătau mai frumoşi că niciodată, cu florile de sakura.
Nespuşi de fericiţi, bătrânii au împrăştiat o parte din cenuşa la rădăcina unor cireşi uscaţi de mult timp, iar aceştia au revenit şi ei la viaţa plini de flori.
Când daimio (seniorul feudal) a trecut prin acele ţinuturi, a rămas uimit în faţa acelei minuni. După ce a aflat că cei doi bătrâni reuşiseră acea minunăţie, le-a oferit daruri valoroase de recunoştinţă.
Stăpânit de invidie, vecinul a luat un pumn de cenuşă şi a împrăştiat-o lângă un copac uscat ca să încerce să-l impresioneze pe acel daimio şi să primească daruri. Totuşi, o pală de vânt a ridicat cenuşă şi a purtat-o până în ochii seniorului feudal, orbindu-l, iar acesta l-a trimis pe vecin la închisoare.
[Comentariu] Plata naturii
Această povestire are nota suprarealista şi fantezistă a multor povesti japoneze, însă conţine elemente importante care să ne ajute să înţelegem esenţa shinrin-yoku.
În natură, totul se transformă lăsând loc pentru ceva mai bun. Câinele mort devine un înţelept sfetnic peste noapte. Smochinul, un spirit capabil să preschimbă orezul în aur. Cenuşa lui se transformă în îngrăşământ care face să renască pomii în mod miraculos.
În acelaşi fel, trecătorul care pătrunde în pădure va ieşi din ea transformat, se va întoarce din excursie cu o comoară care va valora tot atât sau mai mult decât aurul din poveste: seninătate în suflet, armonie, echilibru, idei noi de schimbare ce i-ar prinde bine.
Pentru că aceasta să se întâmple, totuşi, trebuie să manifeste atenţie faţă de natură. În povestire, vecinul nu obţine niciodată ceva de valoare pentru că este dominat doar de propria-i avariţie şi dorinţa de îmbogăţire artificială. Stăpânii câinelui, in schimb, ascultă natură, şi de aceea norocul este alături de ei…
Sursă: SHINRIM-YOKU; Artă japoneză a băilor de pădure/GARCIA, Hector (Kirai); MIRALLES, Francesc. – Humanitas, 2020, pp. 47-49.
Altă variantă: https://www.diane.ro/2013/04/om-inflorit-pomii-legenda.html