… Victor se ridică şi se îndreptă spre potecă. Părintele îi făcu semn să nu se grăbească…
— Mai rămâi, tinere. Vreau să te răsplătesc pentru
oboseala de a fi venit să mă vezi. Am să-ţi dau zece sfaturi
folositoare pentru viaţă. Ai ţinere de minte? Sau le scrii pe
ceva?
— Am memorie, spuneţi-le.
— Nu sunt ale mele. Cu ani în urmă, am cunoscut un
călugăr foarte bătrân cu care dormeam în aceeaşi chilie. Era
cu adevărat un sfânt. Dar nu numai un sfânt, era şi un învăţat, fusese profesor de geografie şi umblase prin toată lumea, s-a călugărit din pricină că i s-au înecat doi copii în lacul Snagov. Uite care sunt sfaturile lui. Unu: înţelept vei fi doar atunci când vei învăţa să pierzi. Doi: ca să izbândeşti în mod sigur în viaţă, culcă-te mai târziu cu o oră şi scoală-te mai devreme cu o oră. Trei: e mai bine să ştii ceva mai mult şi să trăieşti ceva mai puţin decât invers. Patru: să ai întotdeauna ceva de iubit şi ceva de respectat. Cinci: cel mai frumos dar pe care poţi să-l faci cuiva e speranţa, nu te zgârci. Şase: în fiecare zi să stai de vorbă câteva minute cu cel care ai fi vrut să fii. Şapte: când nu mai poţi suporta prea multă realitate, fugi în visul tău preferat. Opt: fă lucrul uşor ca şi cum ar fi greu, iar lucrul greu ca şi cum ar fi uşor. Nouă: să ai picioarele pe pământ şi capul printre stele. Zece: gândeşte-te că cea mai mare nenorocire care ţi s-ar fi putut întâmpla e una singură – aceea de a nu te fi născut.
Victor se ridică-în picioare, îngândurat şi descumpănit. Nu
ştia ce să spună şi ce să facă…
Ion BĂIEȘU
Sursa: https://www.academia.edu/126622730/Ion_Baiesu_Un_activist_al_suferintei_v_1_0_ / Un activist al suferintei / Ion BĂIEȘU.- Ed. Alex, 1991, p. 91-92.