POVESTEA PRINȚULUI CERȘETOR

POVESTEA PRINȚULUI CERȘETOR
… Sfinţenia Sa, al 14-lea Dalai Lama, pe numele său de naştere Jetsun Jamphel Ngawang Lobsang Yeshe Tenzin Gyatso, adică Lhamo Dondrub, împlineşte astăzi 91 de ani! …

Pentru că este ziua de naștere a celui mai blând și înțelept lider spiritual în viață cred că ar fi vrut să asculte o poveste frumoasă și pilduitoare. Din India, pentru că acolo are reședința. Așa este obiceiul în Orient, așa o să vă spun și eu povestea prințului cerșetor, auzită de mine pe Drumul Mătăsii și apoi citită în cărți vechi, sau mai noi.

Ascultați, citiți adică și luați aminte!
Agenții speciali erau topiți de căldură. Poți să fii indian, supus al Maharajahului din Baroda și să mori de căldură. S-a întâmplat în anul 1875, când căldura a fost cam la fel de mare ca cea de anul acesta. Trimișii excepționali căutau un cerșetor. Un băiat de 12 ani care fugise de acasă și se făcuse cerșetor. După îndreptările unor locuitori din zonă, era pe undeva, pe aici. Poate, în ruinele vechiului fort, care arsese. Înfruntând căldura toridă de la mijlocul zilei, agenții se strecurau cu grijă printre ruine, cu săbiile în mână, ruinele, în India, sunt întotdeauna bântuite de șerpi.

Copilul este acolo, doarme pe o zdreanță de covor
Când, minune! Copilul este acolo, doarme pe o zdreanță de covor. Agenții, fără un sunet și foarte încet, se prosternează, semn de respect adresat majarajahilor, regilor indieni. Copilul era acolo, dar nu singur. O cobră uriașă, o cobră regală, stătea la capul lui și îi ținea umbră cu marea ei glugă. Cobra a simțit oamenii și a sâsât amenințător către ei: nu-mi treziți regele! Agenții au stat prosternați la pământ în soarele orbitor până când cobra a plecat la ale ei și copilul s-a trezit. Atunci au observat agenții speciali din Baroda că cerșetorul avea în mână o carte cu o copertă cu un vultur cu fulgere în gheare: ”Constituția și Istoria Statelor Unite ale Americii”, probabil, o broșură pentru emigranți. Cobra regală și vulturul imperial? Trimișii speciali se prosternează din nou: sunt semne vechi, clare, că destinul cerșetorului era să devină Maharajahul din Baroda!

Shrimant (prințe) Gopalrao, dacă ți s-ar oferi coroana din Baroda, ce ai face?
Dar ca să respecte indicațiile maharani Jamnabai, conducătorul agenților îl întreabă pe cerșetor: ”Shrimant (prințe) Gopalrao, dacă ți s-ar oferi coroana din Baroda, ce ai face?” Cerșetorul își ridică capul cu semeție și spune: ”Aș conduce poporul meu către pace și bunăstare!”

Aceasta este povestea adevărată a unui prinț cerșetor care a devenit unul dintre cei mai bogați oameni de pe pământ, întrecut doar de sultanul din Burma. Shrimant Gopal Rao sau Gopalrao Gaekwad s-a născut în dimineața zilei de 11 martie 1863 într-o familie Maratha (brahmană) din Kavlana, în districtul Malegaon Tahsil. Horoscopul făcut la un an de la nașterea sa arăta un destin excepțional, un mare conducător de popoare.
Tatăl lui a fost un Dada Sahib, Meherban Shrimant Kashirao Bhikajirao, urmașul direct al unei legături morganice a primului Maharajah Gaekwad din Baroda. Șansele ca familia să urmeze calea succesiunii la tronul dinastiei Gaekwad erau mici, dar nu inexistente.
Gopalrao a dovedit, de copil, că era foarte deosebit, un suflet mare, o voință de fier și o inteligență deosebită. A avut, de la vârsta de cinci ani numai profesori de yoga, de Raja Yoga, dar și un preceptor american, nu se știe cum, rătăcit prin India.
La vârsta de nici 12 ani i se prezintă soția, o frumoasă fetiță de 8 ani. Iar, căsătoria trebuia consumată! Lui Gopalrao treaba i se pare scârboasă rău și fuge de acasă. Se face cerșetor, ca să-și sancționeze familia cu prăbușirea în această castă, întrecută în mizerie doar de cei care lucrează la câmpurile funerare de la Gange și de vidanjorii din orașe.

Dar, destinul a hotărât altfel
Dar, destinul a hotărât altfel pentru Gopalrao. În anul 1870 foarte popularul Sir Khanderao Gaekwad, maharajahul din Baroda, moare pe neașteptate. Gurile rele spun că a fost opera fratelui Malharrao, care mai încercase o dată, cu arsenic, să-l otrăvească pe maharajah. Acest Malharrao a fost prototipul ticălosului perfect din filmele de la Hollywood. Urât ca dracu’, rău, prost și perfid. Cu toate că maharani Jamnabai a fabricat o poveste ca din ”1001 de nopți” că ar fi fost însărcinată cu defunctul maharajah, norocul nu este de partea poporului din Baroda. Maharani naște o fetiță și conform legii salice, sau cum s-o fi numind la brahmani, ticălosul Malharrao se cațără pe tron la 5 iulie 1871.
Urmează cei mai negri ani pentru poporul din Baroda. Malharrao cheltuiește nebunește, strivind pe supuși cu taxe și impozite. Malharrao comandă două tunuri de aur și un covor persan din perle și pietre prețioase. Cumpără la prețuri de milioane de lire sterline sclave sexuale din Europa.

Dar ceea ce îi scoate din minți pe protectorii britanici este că fură cât poate din veniturile celebrei ”Companii a Indiilor”. Ca să-și acopere deturnarea fondurilor, încearcă să-l otrăvească, tot cu arsenic, pe colonelul britanic, reprezentantul Companiei în Baroda. Supusul majestății sale venise la întâlnirea cu maharajahul cu ceva alcool la bord, ceea ce i-a salvat viața. Prea mult arsenic și prea mult whiskey i-au provocat britanicului un acces de vomă. I-a vomat în față maharajahului care a început să urle, în prostia lui, că este otrăvit!
Așa că britanicii, care nu prea se jucau cu atentatele la adresa coloneilor, poate pentru că pe atunci erau cam rari, îl detronează pe ticălosul de serviciu Malharrao și îl exilează la dracu’ cu cărți, Doamne, iartă-mă, tocmai în Madras unde avea să moară, în mizerie, în anul 1882.

Agenții au făcut drum lung
Am asistat cum maharani Jamnabai a trimis emisari speciali ca să verifice și să caute un urmaș la tron. Agenții au făcut drum lung. Șase pretendenți s-au dovedit necorespunzători, variante ale ticălosului Malharrao. Așa că trimișii speciali au făcut un drum de 600 de kilometri până la cerșetorul nostru. Ce au găsit acolo, am văzut.
Maharani Jamnabai îl place mult pe Gopalrao, îl adoptă ca fiul ei, devenind astfel, oficial, moștenitorul gadi (tronului) din Baroda. Mai mult îl plac britanicii care presează pentru ca Gopalrao să se urce pe tron. Ceea ce se întâmplă pe data de 16 iunie 1875. Dar, fiind minor, se constituie o regență dintre maharani, reprezentantul Companiei, colonelul cel rezistent la arsenic și Raja Sir Tibu Madhava Rao. Până la data de 28 decembrie 1881, cei trei, mai ales cel din urmă reușesc să readucă statul Baroda la o oarecare normalitate, după haosul și prădăciunile făcute de Malharrao.
Gopalrao își ia ca nume, regal, Maharajah Saiajirao Gaekwad al III-lea. Domnește mult, domnește bine, peste un popor mulțumit, până la 6 februarie 1939, când încetează din această viață spre Nirvana, la vârsta de 75 de ani, plâns 90 de zile de către poporul lui.

Prințul cerșetorul și-a respectat promisiunea
Prințul cerșetorul și-a respectat promisiunea. În timpul lui, Baroda devine cel mai înaintat și prosper stat din India, poate, din întreaga Asie. El inițiază o seamă de reforme legislative și sociale, ba instaurează un fel de democrație aristocratică, o variantă de monarhie constituțională. Amintindu-și cum a devenit cerșetor, printre primele legi scoase a fost interzicerea căsătoriei între copii.

Saiajirao Gaekwad al III-lea a fost un despot luminat. A adus sănătatea, învățământul și educația până în cele mai îndepărtate sate ale regatului lui. Fiecare sat avea o sursă de apă potabilă, verificată, o școală și la două-trei sate, un medic cu diplomă. A înlăturat definitiv imunitatea castelor. Saiajirao a introdus învățământul primar obligatoriu, subvenționat de el personal și a legiferat divorțul și căsătoria între caste diferite. A încurajat dansul și muzica indiană, organizând mari festivaluri și serbări.
A sprijinit, personal, studiul și dezvoltarea Sanskritei. A pus bazele primei industrii din Baroda, industria textilă. În 1906 inaugurează prima cale ferată. În 1908 fondează ”Bank of Baroda” una dintre cele mai mari bănci indiene din ziua de astăzi, cu numeroase legături în diaspora Gujarati din State și din lume.
Construcțiile lui Saiajirao Gaekwad al III-lea sunt celebre în toată India, alimentări cu apă ingenioase, construcții hidrotehnice inspirate, dar deosebit de important este palatul maharajahului, construit în anul 1890, Laxmi Vilas Palace, Muzeul Central din Vadovara de astăzi, o bijuterie arhitectonică în stilul clasic Gujarati. În fotografia de titlu.

Saiajirao Gaekwad al III-lea se identifica cu poporul lui
Saiajirao Gaekwad al III-lea se identifica cu poporul lui. Nu avea gărzi, nu avea securitate. Toată lumea îl iubea și ar fi murit pentru el. Dacă cineva ar fi îndrăznit să facă un gest amenințător ar fi fost linșat pe loc de către mulțime. S-a întâmplat, de câteva ori. Apoi, nimeni nu a mai îndrăznit!

Biblioteca lui Saiajirao Gaekwad al III-lea era imensă și a stârnit de multe ori invidia britanicilor, care l-au acoperit cu titluri și decorații, nu atât pentru cărți, ci pentru că le permitea să exploateze bogățiile minerale ale Barodei, pentru care indienii nu aveau tehnologia necesară. Sigur, contra unui comision deloc neglijabil, maharajahul devenind unul dintre cei mai bogați oameni ai lumii. Era, printre altele, proprietarul a trei diamante celebre: ”Star of the South”, „Akbar Shah” și „Princess Eugenie” totalizînd peste 500 de carate.

În anul 1895 în Baroda s-a construit primul aeroplan
”Legenda” adică Wikipedia, spune, că în anul 1895 în Baroda s-a construit primul aeroplan: ” In the year 1895 in mumbai Chowpatty beach the first aeroplan was tested and it was able to fly above 1500 feet from earth. Along with Sayajirao Gaekwad III, Mahadeva Govinda Ranade also witnessed this event. Shivkar Bapuji Talpade was the designer for this aeroplan. He named it as Maruthi Sakthi.This news was recorded in Bal Gangadhar Tilak’s daily newspaper Kesari. But British government threatened Sayajirao Gaekwad III and stopped it and captured the procedures.”
În anul 1906 maharajahul este invitat în Statele Unite. El mărturisește că multe din reformele lui au fost inspirate de cartea lui de căpătâi, din copilărie, ”Constituția Statelor Unite ale Americii”.

Saiajirao Gaekwad al III-lea nu a fost foarte încântat de ceea ce a găsit și a văzut în America începutului de secol XX: sărăcie, boală, mizerie, exploatare nemiloasă, rapacitate, diferențe de neimaginat între cei bogați și cei săraci, crime peste tot și domnia celui mai puternic, celui mai bine înarmat. Cum avea să-i spună vicepreședintelui, care l-a primit la Casa Albă: este bine să faci ceea ce spune brahmanul, nu ceea ce face el, (avem și noi o vorbă similară) adăugând că i se pare Constituția SUA ca fiind aproape perfectă, dar… neaplicată! Relatează F. A. H. Elliot, în monografia lui ”The rulers of Baroda”, apărută în anul 1934.

Saiajirao Gaekwad al III-lea era bogat
Saiajirao Gaekwad al III-lea era bogat, putred de bogat, dar a băgat adânc mâna în buzunar pentru binele public. Iar binele făcut i s-a întors însutit și înmiit! În Baroda oamenii se întreceau în a plăti taxe și impozite și să participe cât mai mult la investițiile de interes general, alimentări cu apă, școli, spitale, universități, parcuri, biblioteci, fabrici, drumuri etc.

De multe ori maharajahul cobora din palatul lui în Parcul Central din Vadodara și își chema supușii la sfat. Mergea singur, fără frică, având, doar, în mână, stindardul roșu al Barodei. Veneau alergând oamenii din popor, dar respectau tradiția, se ploconeau la câțiva metri la vederea maharajahului, care le spunea, cu blândețe, că vrea să se sfătuiască cu ei. Și le spunea ce idee are, ce vrea să facă, să construiască, să fabrice. Cât poate să dea poporul, el o să dea de două ori mai mult!
Așa a făcut cea mai puternică flotă indiană comercială și de pescuit, mai mult de 150 de nave, așa a construit drumuri, adevărate autostrăzi, care și astăzi sunt model de inginerie și de iscusință tehnică. Și multe altele, spitale, școli, universități, biblioteci, fabrici, cartiere de locuit, alimentări cu apă potabilă, apeducte și parcuri etc. Cu poporul, prin popor, pentru popor – așa cum se spunea în Constituția Statelor Unite pe care o citise când era copil!

Regretând că în România nu se găsește niciun prinț cerșetor miliardar, niciun Saiajirao Gaekwad al III-lea și că cei care ne conduc și clasa noastră politică sunt de teapa ticălosului Malharrao, nu pot decât să spun ceea ce brahmanii știu de mii de ani, că, mâine, este, în definitiv, o altă zi!

Radu Costin ȘTEFĂNESCU, evz.ro , 6 iun. 2026

Sursa: https://evz.ro/horoscopul-lui-dom-profesor-6-iulie-2026-istoria-printului-cersetor.html
Radu Costin ȘTEFĂNESCU, evz.ro , Saiajirao Gaekwad al III-lea, Baroda, India,