…Ce părere am despre criza politică
Mă întrebaţi, dragi lupi, padawani şi hobbiţi ce părere am despre criza politică? Bună întrebare!
Nu am nicio părere! Se apropie vremuri grele, vremuri foarte grele şi toată energia mea este canalizată ca să înţeleg posibilele dezvoltări ale viitorului. Să fac scenarii… Fără să am vreo vină, veniturile mele s-au înjumătățit. Trebuie să mă descurc și nu mă duce capul cum. Rezervele mele s-au terminat acum doi ani de zile, așa că…
Vacarmul asurzitor al crizei politice, pentru mine este o linişte calmă de apus de soare în deşert.
Sunt multe ştiri care nu vă sunt aduse la cunoştinţă, multe conexiuni internaţionale eludate sau comentate bont, prosteşte. Nu am ce să fac, asta-i via, asta-i gara, vorba francezului, în traducerea lui Caragiale! Ce să mai spun despre articolele cu subiecte astrologice din cele cu ”astrologii spun” care sunt un atentat la bunele moravuri, nu altceva!
Cu nasul în cele două roabe de rahat naţionale, cu gândul la problemele noastre de hamsteri şi cu spectrul alegerilor anticipate, românul de lângă tine, de lângă mine, tu, eu, suntem din nou prostiţi şi păcăliţi de perversitatea „păpuşarilor”.
Foaie verde de dudău, o să fie şi mai… bine!
Totuşi, chiar până în sihăstria mea de pustnic în rodaj, ajung stropi din cazanul cu pucioasă al vieţii politice româneşti.
Dansul Elefanților
Colin Powell spunea, odată, că, o campanie electorală îi aminteşte de dansul elefanţilor, de altădată. Kipling a scris o istorie despre dansul elefanților.
Periodic, la interval de mai mulţi ani de zile, marea turmă de elefanţi se strângea undeva, în junglă, într-un loc secret şi misterios, aproape niciodată ştiut de oameni.
Legenda spune că în jungla tainică masivii masculi ai turmei încep un „dans” aproape ritual. În rânduri strânse păşesc ritmic şi apăsat, bătătorind şi strivind totul în cale.
Din când în când se opresc cu toţii brusc, ca să se legene şi să se odihnească câteva momente. Bubuitul paşilor pahidermelor, mormăitul ca şi momentele de tăcere, dar şi trâmbiţele lor alcătuiesc o melodie ciudată şi tainică care te înfioară dar te şi atrage. Jungla tace intimidată, toate animalele se ascund. Puternicii elefanţi, după circa două-trei ore de „dans”, alcătuiesc o poiană perfect bătătorită cu raza de 70-80 de metri. Apoi începe întrecerea pentru desemnarea celor patru masculi conducători ai turmei.
Un fel de turnir eliminatoriu.
Animalele au un fair-play ce poate să fie de exemplu oamenilor. Cei învinşi recunosc imediat subordonarea prin aplecarea pe picioarele din faţă şi apoi pornesc spre rândul spectatorilor formaţi din femele şi masculi tineri. Uneori se mai frânge câte un colţ din preţiosul fildeş, dar niciodată un elefant nu a fost rănit mortal. Când în mijlocul poienii mai rămân doar câţiva elefanţi, de obicei patru, cea mai în vârstă femelă, mama turmei, începe să trâmbiţeze puternic, urmată de toţi „spectatorii” și oprește întrecerea. Oare ştiu elefanţii să numere până la patru?
Conducătorii apără şi păzesc
Conducătorii apără şi păzesc turma. Sunt ultimii care se adapă la râu. Sunt primii în înfruntările cu animalele de pradă. Aceştia sunt liderii.
Nu întâmplător Partidul Republican din SUA a luat ca simbol Elefantul. Sigur, la cursul de PR se spune că este vorba de nişte caricaturi, cu măgari şi elefanţi, un fel de poveste cu Moş Crăciun.
Dar, mai sunt unii care ştiu.
Dreapta tradiţională înseamnă responsabilitate, patriotism, spirit de sacrificiu. Ori, elefantul este un animal inteligent, conservator, pacifist, dar curajos. Periculos dacă îl scoţi din ale lui. Stânga a luat Măgarul. I se potrivește, democrații se pot mândri cu o ascendență ilustră, măgarul lui Buridan.
Pe de altă parte, tot sistemul electoral din SUA poartă amprenta responsabilităţii. Se poate spune că se repetă, la alt nivel şi cu alte mijloace, structura sistemului politic electiv din aristocraţia militară a Spartei antice. Marii Electori, despre care nu prea se scrie în presă, pentru că nu ai ce, fiind persoane onorabile, au desemnat, de mai multe ori, un Preşedinte, contra votului popular. Exemplu, alegerea lui Donald Trump. Alegerea marilor electori, s-a dovedit, istoric vorbind, întotdeauna corectă. „Majoritatea greşeşte adesea” – a spus John Kennedy, un democrat curajos. Majoritatea l-a condamnat pe Iisus şi tot majoritatea a ales partidul lui Adolf Hitler și l-a făcut cancelar. Trăim, oare, o nouă criză a democraţiei?
Rafuiala de sconcși
Aici ar fi trebuit să mă refer la situaţia din România, dar cititorii m-au avertizat, altă dată, că aşa stric articolul. Spun doar că pe lângă dansul elefanţilor din State, alegerile din România sunt o răfuială de sconcşi. Iar acest miros foarte puternic şi dezagreabil al sconcșilor politici, de untură râncedă, amestecată cu ouă stricate și cafea arsă, nu o să ne părăsească mult timp…
Radu Costin ȘTEFĂNESCU, evz.ro , 24 sept. 2026
Sursa: https://evz.ro/horoscopul-lui-dom-profesor-25-septembrie-2026-maria-tanase.html#ce-parere-am-despre-criza-politica