Motto: „O sinucidere nu poate fi explicat?, nici prevenit?. Gestul e unul personal, intim.” Ion MURE?AN – Evenimentul Zilei.
Motto: Cel care se sinucide alearg? dup? o imagine pe care ?i-a f?urit-o despre sine însu?i; nu ne omorâm decât pentru a exista.- A. MALRAUX
Suicidul este un subiect fascinant ?i incomplet cercetat ce preocup? filosofia, teologia, psihologia, sociologia, psihiatria, medicina legal?, etica ?i ?tiin?ele juridice. Este cel mai contraversat gest al libert??ii de voin??.
Suicid. Sinucidere. Uraganul stârnit de aceast
? sintagm? dezr?d?cineaz? fiin?a uman? din echilibrul fragil al vie?ii, din perspectiva dimensiunii pozitive, universal acceptabile ?i logice ale existen?ei, aruncând-o în pustiul nemilos al pesimismului ?i, de acolo, în infernul tenebros al mor?ii. Un cuvânt ce se aprinde-n pasiuni ?i se stinge-n cripte.
Actul în sine al suicidului semnific? orice comportament care caut
? ?i g?se?te solu?ia unei probleme existen?iale prin atentarea la via?a subiectului însu?i.
Date statistice ne ofer? informa?ii privind condi?iile ?i motiva?iile declarate care conduc la actul sinuciderii, precum ?i varietatea de mijloace folosite, dar nu ne pot oferi înc? r?spunsuri complete despre adev?rata cauzalitate.
Ca ?i concept, suicidul relev? cinci dimensiuni: ini?iativa, motiva?ia, inten?ia, voin?a ?i dorin?a, toate combinate de individ ?i împrejur?rile în care tr?ie?te într-un mod variabil.
Repudiat sau glorificat, negat sau acceptat, suicidul nu a fost în?eles înc? în toat? complexitatea lui. Oricine încearc? s? în?eleag? acest fenomen nu se poate s
? nu-?i pun? întrebarea: Oare eu a? fi capabil de a?a ceva?, ?i astfel, de la a defini la a judeca nu r?mâne decât un pas.
Iat? câteva defini?ii ale suicidului: a-?i lua singur via?a; a se omorî; a-?i face seama; conduit? deviant? autodistructiv?; fuga de via??; tulburare a instinctului de conservare; autodistrugere; a-?i provoca singur moartea…
Sinuciderea este un act de voin?? cu urm?ri nefaste, cu siguran?? cel mai impresionant gest din întreaga manifestare a fiin?ei umane.
Suicidul nu poate fi încadrat decât în patologia psihiatric?. Nici un om aflat într-o stare de normalitate psihic? nu va recurge la un asemena act, indiferent de vârst?; copiii, adolesccen?ii sau adul?ii care ajung la suicid în mod cert sufer? de o tulburare psihiatric?, fie de o depresie acut?.
Geneza sinuciderii, privit? ca un concept dar ?i ca un act individual, poate fi identificat? la nivelul Eu-lui. Actul în sine este influien?at, în principal, de mediul familial, de condi?iile de via??, de ocupa?ie, de gradul de cultur? ?i experien?? de via??, de personalitate ?i temperament, de gradul de sociabilitate, de ereditate.
Imagina?ia sinuciga?ilor în privin?a modalit??ilor de suprimare a vie?ii este debordant?; iat? câteva: spânzurarea, hemoragia extern?, electrocutarea, autoaprinderea, saltul în gol de la în?l?ime, împu?carea, înecarea, aruncarea în fa?a unui vehicul în mers, sec?ionarea gâtului, pl?gi cardiace, otr? vire, intoxicare cu gaze, etc.
Din multitudinea de aspecte ale suicidului, re?inem prezen?a a zece tr?s?turi comune:
1. Scopul comun al suicidului este de a c?uta o solu?ie.
2. ?elul comun al suicidului este încetarea con?tien?ei.
3. Stimulul comun în suicid este durerea psihologic? intolerabil?.
4. Stressorul comun în sinucidere este reprezentat de nevoile psihologice frustrate.
5. Sentimentul comun în suicid este cel de neajutorare-disperare.
6. Atitudinea comun? în suicid este ambivalen?a.
7. Statusul cognitiv în suicid este constric?ia sau îngustarea afectului ?i a cogni?iei.
8. Ac?iunea comun? în suicid este evadarea.
9. Actul interpersonal comun este comunicarea inten?iei.
10. Aspectul comun de consecven?? în suicid este reprezentat de tiparele de reac?ie habituale, de mediu ale individului.
La o cercetare atent?, aceste tr?s?turi se pot descifra înc? din adolescen??. Cesare PAVESE nota la 20 de ani, în jurnalul s?u: „F?r? vorbe. Doar Fapta. Voi înceta s? scriu!”
Tabloul simtomatologic al sinuciga?ului este creionat de un echilibru psihic precar, de o lips? aproape total? a încrederii în sine ?i mai ales de orientarea con?tiin?ei spre convingerea c? el, sinuciga?ul este inutil în societate ca individ. Societatea condamn? suicidul, socotindu-l o form? de la?itate, o form? de fug?, de retragere, de abdicare în fa?a greut??ilor inerente ale vie?ii, de?i ea îns??i, în anumite cazuri, poate fi o cauz? în declan? area actului suicidal.
„Societatea îi refuz?, pentru c? ?i ei, sinuciga?ii, au refuzat societatea”. (Gustave LE BON).
Suicidul poate fi prevenit prin mai multe c?:
– cultivarea instinctului de conservare prin perseveren??, lupt? sus?inut? pentru a ob?ine ceva, ambi?ie ?i curaj;
– ocuparea timpului liber personal cu activit??i cât mai atractive;
– înv??area c? o înfrângere, de orice natur?, trebuie suportat? ?i dep??it?. „Ai izbutit! Continu?! N-ai izbutit! Continu?!” ( Fridtjof NANSEN);
– alegerea celor mai optime metode de adaptare la realitatea existen?ial?, la jungla mediului social, ce presupune o rezisten?? crescând? la stresul cotidian, sus?inerea unor forme de organizare social? prin care omul s
? se simt? ap?rat ?i în siguran??…
***
Surse principale de documentare: Sinuciderea, un paradox de Tudorel BUTOI.- Buc., Ed. ?tiin?elor medicale, 2001; Sinuciderea: Studiu în perspectiv? biopsihosocial? de Doina COSMAN.-Cluj-Napoca, Risoprint, 1999.