Dupa cum ne avertizeaza politicienii de cateva zile, tara se afla in pragul incapacitatii de plata a salariilor, pensiilor si ajutoarelor sociale, desi semnale existau de mai multi ani incoace. Pentru stoparea caderii – zic guveranantii actuali – sunt necesare masuri dure pentru toti cei care le primesc; cei care nu guverneaza sau sunt in opozitie nu sunt de acord cu masurile propuse prin “curba de sacrificii” ce afecteaza omul de rand.
Iar cresterea cotei unice de impozitarea si a TVA-ului nu sunt agreate, pe buna dreptate, de mediul de afaceri.
Este un haos de nedescris, chiar daca presedintele-capitan Basescu incearca sa tina “vaporul” pe linia de plutire.
Starea incrancenata, tulbure si contradictorie a natiunii noastre in acest moment scoate la iveala, mai mult ca oricand, prin dezbateri de tot felul, vinovatii, acuzatii, incompetente, stari si situatii negative de felul de genul “asa trebuia facut, asa nu trebuia facut”, factori care au generat sau sustinut acest faliment financiar al statului bugetar. Se pregatesc tot felul de proteste, se lanseaza rezolvari-solutie sau proiecte aiuristice (“fantasmagorice” le numeste dl. Dinu Patriciu in eseul “Cine-i hotul, cine-i prostul?” din “Adevarul” din 14 mai 2010) de a inlocui sau amana la nesfarsit masurile dure si schimbarile social-economice care se impun.
Nu cred ca masura reducerii salariilor bugetarilor, a pensiilor si al ajutoarelor sociale este corecta, legala si morala.
Nu cred ca in acest moment de cumpana ar trebui sa se discute despre vinovatii ultimilor 20 de ani care au adus tara in acest punct critic. Nu cred ca Opozitia ar trebui sa stea izolata in ceea ce priveste rezolvarea problemei.
Nu cred ca mediul privat
ar trebui sa se bucure prea mult de situatia creata; dimpotriva ar trebui sa fie putin ingrijorat.
Dar sunt de acord cu masurile concrete de reducere a cheltuielilor bugetare si a fondului de salarii prin restrangerea programelor fanteziste, inoportune momentului, celor care nu au o utilitate publica pentru cetateanul de rand, prin reducerea numarului de salariati incompetenti, inutili, sustinuti politic sau prin rudenie. Si socotesc ca aceste masuri trebuiau luate cu mai mult timp in urma de catre guvernele care au condus tara si chiar
de cel de acum.
Cred sincer ca trebuie schimbat radical comportamentul romanilor, mai ales in ceea ce priveste conceptele de “salariat la stat” si de “asistat social”. Ar trebui, apoi, reformat absolut tot sistemul de sus pana jos: institutii centrale si locale si oamenii din cadrul lor prin prisma eficientei economice, a adresabilitatii, al utilitatii, al competentei profesionale. Este dificil, dar daca este vointa politica se poate!
Aparatul bugetar, cu un numar redus de functionari excelent platiti, ar trebui sa fie eficient, maleabil si sa raspunda prompt, fara multa birocratie, tututror solicitarilor cetateanului contribuabil: administratie, afaceri, confort, sanatate, educatie si cultura.
Este adevarat ca mediul economic privat s-a adapatat crizei si a dus greul economiei; totusi nu ar trebui sa dispretuiasca statul bugetar sau salariatii acestuia. O parte din veniturile lor salariale revin prin diferite cai si firmelor particulare. Daca se reduce cuantumul salariilor bugetarilor si al pensiilor, pierderi vizibile vor avea curand si patronii acestor firme, probabil pe termen scurt, daca situatia se rezolva.
Exista insa un concubinaj necesar (acceptabil si nerostit) intre statul bugetar si mediul privat, care insa trebuie sa fie avantajos pentru ambele parti. Si in aceasta relatie statul bugetar, trebuie recunoscut, a facut mai putin pentru a facilita dezvoltarea / sustinerea sectorului privat. Si acest lucru (alaturi de impozitele mari si proasta gestionare a banului public!) ar putea fi cauza evaziunii fiscale din partea unor agenti economici.
In aceste zile cand trebuie luate decizii dure si radicale, cu urmari importante pentru cetateanul de rand in urmatorii ani, reprezentanti ai Presedentiei, ai Parlamentului si Guvenului, ai partidelor de la Putere sau din Opozitie, ai institutiilor financiare si sociale, ai Patronatului, ai sindicatelor, ai organizatiilor profesionale si neguvernamentale, ai juristilor, ai mas-media, ai specialistilor etc. ar trebui sa se adune la un loc intr-un Sfat al Inteleptilor Tarii si sa gaseasca intr-un timp scurt solutii concrete, argumentate economic si financiar, sanatoase si viabile, de bun simt pentru iesirea din impas, inclusiv masuri concrete de protectie pentru cei defavorizati de masurile ce se vor lua. A discuta de unul singur sau in grupuri de interese (economice sau sociale) nu se recomanda acum; masurile anticriza afecteaza in acest moment majoritatea cetatenilor de rand si mai putin ale politicienilor sau functionarilor guvernamentali de rang superior.
Toate discutiile sa fie la obiect, sa se faca clar si transparent, amiabil, echilibrat si constructiv, fara invinovatiri sau acuzatii. Nu este acum timpul pentru comportamente violente, de tacere, izolare, pasivism sau neinterventie sociala; acum, mai mult ca oricand, e nevoie de conlucrare, intelegere, comunicare si transparenta totala. Cetateanul contribuabil sa stie astfel, intr-un limbaj simplu, ce s-a intamplat si cum se poate iesi din impasul financiar. Sa stie cum sa se protejeze el si familia lui, sa stie ce masuri trebuie luate pentru ca astfel de situatii sa nu mai aiba loc.
In fata deciziilor luate de comun acord in acest sfat reprezentativ al tarii, marea masa de cetateni va intelege si va accepta mai lesne masurile restrictive luate pentru cateva luni; aceiasi cetateni insa vor fi mai responsabili in a controla de acum incolo, democratic, prin votul electoral, ca astfel de situatii sa nu mai aiba loc. Bineinteles, e firesc, ca vor exista si dezacorduri sau impotriviri, care trebuie insa exprimate democratic si nonviolent.
Iar dupa iesirea din impasul financiar, ar fi necesar sa se elaboreze / sa se finalizeze planuri de dezvoltare pe termen mediu pentru toate domeniile de activitate, insotite de restructurari esentiale in administratia centrala si locala care sa scada numarul institutiilor si al bugetarilor… si multe altele.
Cam asa gandesc eu, acum despre iesirea tarii din criza. Dvs. ce parere aveti?