Kabir, unul dintre marii mistici indieni, a scris în tinere?e un lucru foarte frumos: „M-am c?utat ?i m-am tot c?utat dar, î n loc s
? m? g?sesc, m-am tot pierdut în cosmos la fel cum pic?tura de rou
?, str?lucind ca o perl?, se prelinge de pe frunza de lotus ?i se pierde în lac. Pic? tura de rou
? care eram s-a pierdut în ocean.”
Chiar înainte s? moar?, în timp ce închidea ochii, l-a rugat pe fiul s?u, Kamal: „Te rog s
? modifici ce am spus cândva”. Kamal, al c?rui nume înseamn? „minune”, f?cuse deja corectura, ?i i-a spus tat?lui s?u: „Mereu am b?nuit c? ceva nu era în regul?, ?i mi-am permis s
? modific. Uite ce am scris”. ?i citi textul modificat care suna a?a: „M-am c?utat ?i m-am tot c?utat. În loc s? m? g?sesc pe mine, am g?sit lumea întreag?, universul întreg. Pic?tura de rou? nu a disp?rut în ocean, ci oceanul a disp?rut în pic?tura de rou?”.
Iar când oceanul dispare în pic?tura de ploaie, el nu face decât s?-?i piard? grani?ele, atâta tot.
OSHO – Maturitatea, 2007