Un cuplu mai in varsta si-a sarbatorit nunta de aur, dupa ani lungi de casnicie.
In timp ce luau micul dejun impreuna, femeia se gandi: „De cincizeci de ani, intotdeauna am avut grija de sotul meu si i-am dat partea crocanta din chifla de la micul dejun.
Astazi, in sfarsit, vreau sa ma bucur de aceasta delicatesa eu insumi.” A intins unt peste jumatatea crocanta de sus si i-a dat sotului cealata jumatate.
In ciuda asteptarilor ei, el a fost foarte multumit, i-a sarutat mana si i-a spus: „Draga mea, tocmai mi-ai daruit cea mai frumoasa bucurie a zilei. De peste cincizeci de ani n-am mai mancat partea
de jos a chiflei, care-mi place cel mai mult.
Intotdeauna m-am gandit ca tu ar trebui sa o mananci, fiindca-ti place atat de mult.”
(din vol. „Povesti orientale ca instrumente de psihoterapie” de Nossrat PESESCHKIAN, 2005)