X-ulescu a primit, gratie partidului care a castigat alegerile, o inalta functie publica. Nu a trecut mult si omul nostru a inceput sa se transforme rapid.
Deja nu mai are prieteni. Nestiind sa comunice cu semenii lui, nu mai accepta pe oricine langa el. Cei care mai sunt acum sunt doar simpli executanti si servitori lingai
care i se supun orbeste. Si- a construit un zid invizibil in c
alea discutiilor, argumentelor sau a altor opinii decat ale lui.
Acum se retrage intr-un turn de cristal intangibil, de unde numai ordona.
Cuvintele lui sunt mai reci, mai calculate si adeseori nerostite cu glas tare. Usile intotdeauna deschise ale biroului sau, acum sunt inchise muritorilor de rand.
El traieste numai in mister: telefoane, rapoarte, dosare, intalniri si plecari secrete. Tot ce misca in institutie se reduce doar la persoana lui.
Imputernicit cu noi sarcini, el le executa intr-un stil propriu, uitand de ceilalti oameni, uitand ca acestia sunt expresia unei vieti comune. Din clipa numiri sale, a avut cea mai spectaculoasa schimbare de atitudine si comportament. A devenit prin actiunile sale tiran si dictator. A inceput sa se certe cu toti pentru simplu motiv ca cei din jur gandeau altfel sau pentru ca acestia nu-i acceptau decizii stupide sau ilegale.
Sfidand bunul simt X-ulescu sustine acum ca el si numai el este Dumnezeul care judeca si hotaraste. Dar greseste! Dorind sa distruga pe altii, el se va autodistruge si va dispare de pe scena societatii.