< p>
În tradi?ia zen, s
? m or
i nu înseamn? nimic special. În prefa?a c?r?ii lui Helen Tworkov, Zen în America, Natalie Goldberg relateaz
? o minunat? poveste care exemplifica atitudinea cal
m? a unui mare maestru zen confruntat cu perspectiva iminentei mor?ii:
Când o armat? r?zvr?tit? a cucerit un ora
? coreean, to?i oamenii s-au ad?postit în templul zen, cu excep?ia stare?ului. Generalul r?zvr?tit a dat buzna în templu ?i a fost foarte înfuriat c? maestrul nu a vrut s?-l întâmpine, dar?mite s?-l primeasc? a?a cum se cuvenea unui cuceritor.
“Nu ?tii”, i-a strigat generalul, “c?-l ai în fa?? pe unul care poate s
? te ?tearg? de pe fa?a p?mântului f?r? s? clipeasc??”
“Iar tu”, zise stare?ul, “îl ai în fa?? pe unul care poate s
? fie ?ters de pe fa?a p?mântului f?r? s? clipeasc?”.
Încrunt?tura generalului se transform? într-un zâmbet. Se înclin? ?i p?r?si templul.
Sursa: Cum trec în nefiin?? marile personalit??i: Povesti adev?rate/BLACKMAN, Sushila. – . – Pite?ti: Paralela 45, 2009, p. 17.