Via?a noastr? e plin? de contradic?ii ?i de sensuri denaturate.
În lupta de toate zilele sinceritatea este luat
? drept prostie, a?a cum ?iretenia ?i ipocrizia sunt luate drept inteligen??.
Se socote?te om inteligent omul ?iret, omul care ?tie p?c?li ?i exploata pe fratele s?u, în timp ce acela care se
mi?c? sincer fa?? de sine ?i de al?ii, acela are inocen?a florilor, este socotit prost. De ce? Pentru c?, în lupta ce se d
? între oameni, acesta din urm
? este un învins, este o victim?.
Aci este în fond o mare iluzie, care hr?ne?te pe cei ce se cred prea „de?tep?i”, încercând s? fure vie?ii pl?ceri ? i rostur
i personale. Cine vrea s? ascund?, s? lucreze în întuneric, nu creeaz?, nu câ?tig? nimic, ci dimpotriv?. Iluzia na?te din sensul material al luptei lor, nu din acel spiritual.
Totul, totul în lumea aceasta se descoper?, totul se petrece la câmp deschis, acolo unde lumina cade masiv ?i vertical. Ascunzi?urile nu duc la biruin??, ci numai la propria în?elare a celor ce le ?tiu ?i le folosesc; ele arat? cât de slabi ?i tem?tori sunt ace?ti oameni dac
? li-e fric? de adev?r.
Sinceritatea are t?ria ?i rodnicia apelor rev?rsate. Totul trebuie împlinit f?r? înconjur, f?r? p?catul în?el?ciunii, f?r? r?t?cirea dinainte hot?rât?. Omul sincer love?te lucrurile în inima lor ?i le cucere?te. Omul este tare prin aceast? atitudine direct?. Dup? cum inteligen? a este cuprindere l
arg? a vie?ii, este în?elegere pân? în sensul moral al cuvântului, tot astfel sinceritatea este dep??ire, este d?ruire, este puritate ?i lumin? care taie în trupul masiv al întunericului.
Sinceritatea este o mare for?? moral?, cale sigur? în câ?tigarea binelui c?utat atât de trudnic de c?tre noi to?i.
Ernest BERNEA – Îndemn la simplitate, 2006.