Omul ar trebui s? cread? mai pu?in în ideea c? „nu sunt decât un vierme neputincios în ??rân?”; are mai mult? nevoie de conceptul „sunt un suflet omenesc, cu posibilit??i uluitoare”. Cu o asemenea perspectiv? pozitiv? asupra vie?ii, omul poate g?si calea c?tre m?re?ie prin intermediul st?pânirii de sine – aceea?i st?pânire de sine pe care o g?sim în cele mai banale faze ale vie?ii de zi cu zi, cu diferite grade de intensitate. Omul poate ajunge la aceast
? st?pânire de sine numai dac? vrea. Important e s? fie dispus s? pl?teasc? pre?ul.
Puterea st?pânirii de sine e una dintre cele mai importante calit??i care-l diferen?iaz? pe om de animalele inferioare. El este singurul animal capabil de o lupt? sau
de o victorie moral?.
Fiecare pas pe traseul progresului lumii a însemnat o nou? „luare în st?pânire”. A însemnat evadarea de sub tirania unui fapt ?i ajungerea la a în?elege ?i a st?pâni acel fapt. Timp de mii de ani, omul a privit fulgerul cu groaz?. Ast?zi, el în?elege c? înseamn? electricitate, o for?? pe care a supus-o ?i a pus-o în slujba sa.
Milioanele de etape ale inven?iilor în domeniul electricit??ii nu sunt decât manifest?ri ale controlului pe care-l de?inem asupra unei for?e m?re?e. Îns? cea mai însemnat? form? de control dintre toate este autocontrolul pe care-l poate dovedi omul.
În fiecare moment al vie?ii sale, omul este fie rege,
fie sclav. Dac? se las? st?pânit de vreo dorin?? necuvenit?, de vreuna dintre sl?biciunile umane, dac? înlemne?te supus ?i docil în fa?a unei situa?ii, a unor condi?ii, a unui e? ec, el este sclav.
Alexandru cel Mare a cucerit întreaga lume, mai pu? in pe s
ine. Împ?rat al P?mâ ntului, era supusul servil al propriilor pasiuni.
Atunci când omul î?i în?bu?? în fiecare zi sl?biciunile omene?ti, î?i st?pâne?te for?ele l?untrice potrivnice ?i, zi de zi, î?i recreeaz? un nou sine din p?catul ? i neroz
ia trecutului, atunci el este rege. Este un rege care se guverneaz? pe sine cu în?elepciune.
W.G. JORDAN – M?iestria st?pânirii de sine, 2003.