Omul este adesea greu încercat. Când se afl? la o r?spântie a vie?ii î?i spune: „dac? scap ?i din aceast? încercare, omenia mea va cre?te. De aci înainte via?a mi se va scurge mai în?elept. V
oi îndrepta tot ceea ce îninte vreme nu putem vedea c
? e r?u, voi face
numai bine. Voi cuprinde tot ce m? împrejmuie ?i voi modela frumos. Zilele s?-mi fie luminate ?i clipa rodnic?.”
De cele mai multe ori, omul uit? suferin?a, uit? leg?mântul fa?? de Dumnezeu ?i fa?? de fiin?a sa ap?sat?. Via?a noastr? e cu mult mai tragic? decât ne-o închipuim.
C? omul sufer? ?i se înnobileaz? este un lucru îmbucur?tor. Dar ce poate fi mai trist decât suferin?a f?r? frumuse?e, f?r? rodnicie, f?r? urm?.
Via?a, via?a aceasta zilnic? ne face s? pierdem frumuse?ea pur? a începuturilor, ne macin? sufletul ?i ne acope
r? cu poveri de uit?m cine suntem ?i unde mergem. Via?a noastr? uscat?, greoaie, amar?, uneori dezgust?tor de trivial?, alteori banal? ?i mai totdeauna întâmpl?toare, poate s? aib? o încercare de r?spuns, loc din care se desprind noi c?i, c?ile luminii ?i ale frumuse?ii. Se deschid por?ile largi ale cerului care cheam?, îmbog??e?te ?i flutur? mereu alte îndemnuri, ne înfrigureaz? sufletul în a?teptarea în?elesului.
Sensul încerc?rilor vie?ii este înnoirea; ele cioc?nesc rugina de pe suflet.
Încerc?rile grele ce se abat asupr?-ne ne descoper? pe noi în?ine, cei uita?i nou?.
A?a p?trunzi în?untru, în inima ta ?i a lumii acesteia, î n realitatea ascu
ns? a Dumnezeului viu.
Ernest BERNEA – Îndemn la simplitate, 2006.