Adev?rata judecat? nu este întotdeauna rostit? de gura unui judec?tor. Iat? ce ne ara
t? o veche poveste irlandez?.
Într-un bordei am?rât tr?ia un om împreun? cu nevasta, tat?l ?i fiul, care era înc? în leag?n. B?trânul nu mai era bun de nimic.
Era prea slab ca s
? mai munceasc?. Toat? ziua mânca ?i fuma, ?ezând în fa?a u?ii. Atunci omul a hot?rât s?-l alunge, s?-l lase pe drumuri, cum se f?cea demult, în vremuri vitrege, cu cei
ce nu aduceau nici un folos.
Nevasta a încercat s?-l împiedice, dar degeaba.
– D?-i barem o p?tur?, l-a rugat ea.
– Nu. Am s?-i dau o jum?tate de p?tur?. Îi ajunge.
Nevasta l-a rugat ?i pân? la urma l-a înduplecat s?-i dea toat? p?tur?. În clipa în care b?trânul se preg?tea s? ias? din casa plângând, s-a auzit glasul pruncului din leag?n. Pruncul a gr?it astfel c?tre tat?l s?u:
– Nu! Nu-i da toat
? p?tur?! D?-i doar jum?tate.
– De ce? A întrebat tat?l uimit, apropiindu-se de leag?n.
– Fiindc?, a r?spuns copilul, are s?-mi trebuiasc? jum?tatea cealalt? pentru tine, când am s
? te dau afar
? din cas?.
Sursa: Cercul mincino?ilor: Povesti filozofice din toat? lumea/CARRIERE, Jean-Claude. – Bucure?ti: Humanitas, 1999, pp. 257-258.