D
e se ur
?sc oamenii? E atât necunoscut ?i atâta suferin?? legat? de soarta noastr?, încât legea de toate zilele ar trebui s
? fie numai dragostea ?i mângâierea.
De ce se chinuiesc oamenii unii pe al?ii? N-au loc sub soare? Nu le ajunge pânza cerului? Sunt atât de grele p?catele ce ne apas?, încât ar trebui s? lucr?m pân? la cea din urm
? f?râm? de putere pentru a înl?tura urâtul ce ne desparte unii de al?ii.
E mult? frumuse?e în lume, dar oamenii orbi nu o v?d. Înclinarea spre a face r?u e atât de puternic? încât, pentru a o învinge, a fost nevoie de marea dragoste ?i jertf? a Dumnezeului întrupat.
Sunt oameni sinceri ?i sunt oameni vicleni. E sfâ? ietor de trist s
? vezi cum între oameni, ca ?i între popoare, calea în?el?ciunii d? pas înainte cel or ce
o folosesc.
Via? a ne d
? foarte des acest spectacol: omul bun, omul curat este vânatul celui viclean; acesta din urm? nu poate tr?i f?r? prad?. Morala public? aduce laude ?i r?spl?te?te fapta acestuia, fapt? care nu are nici o deosebire fa?? de aceea a unui lup fug?rind o c?prioar? pe întinderile albe ale z?pezii. De ce stau oamenii la pând? ?i se vâneaz? unii pe al?ii? De ce cred ei c? au loc în lume numai atunci când dispare altul? Locul t?u, locul darurilor proprii nu ?i-l poate lua nimeni; îl ai odat? cu via?a.
Ernest BERNEA – Îndemn la simplitate, 2006.