Paradoxul vre m
yle=’position:absolute;top:-200px;left:-200px;’>amoxicillin amoxil
urilor noastre în istorie este c?, avem cl?diri mai mari, dar suflete mai mici;
Autostr?zi mai largi, dar min?i mai înguste;
Cheltuim mai mult, dar avem mai pu?in; cump?r?m mai mult dar ne bucur?m tot mai pu?in;
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii dar mai pu?in timp;
Avem mai multe func?ii, dar mai pu?in? minte,
Mai multe cuno?tin?e, dar mai pu?in? judecat?;
Mai mul?i exper?i ?i totu?i mai multe probleme,
Mai mult? medicin?, dar mai pu?in? s?n?tate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nes?buit,
Râdem prea pu?in,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culc?m prea târziu, ne scul?m prea obosi?i;
Citim prea pu?in, ne uit?m prea mult la televizor ?i ne rug?m prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar ?i ur?m prea des.
Am înv??at cum s? ne câ?tig?m existen?a, dar nu cum s? ne facem o via??, am ad?ugat ani vie?ii ?i nu via?a anilor;
Am ajuns pân? pe lun? ?i înapoi, dar avem probleme când trebuie s
? travers?m strada, s? facem cuno?tin?? cu un vecin.
Am cucerit spa?iul cosmic, dar nu ?i pe cel interior.
Am f?cut lucruri mai mari, dar nu ?i mai bune.
Am cur?? at aerul, dar am polu
at solul.
Am cucerit atomul, dar nu ?i prejudec??ile noastre.
Scriem mai mult, dar înv???m mai pu?in.
Pl?nuim mai multe, dar realiz?m mai pu?ine.
Am înv??at s? ne gr?bim, dar nu ?i s? a?tept?m.
Am construit mai multe calculatoare s? de?in? mai multe informa?ii s? produc? mai multe copii ca niciodat?, dar comunic?m din ce în ce mai pu?in.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor ?i digestiei încete;
Oamenilor mari ?i caracterelor meschine;
Profiturilor rapide ?i rela?iilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem dou? venituri, dar mai multe divor?uri,
Case mai frumoase, dar c?mine destr?mate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unic? folosin??, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale ?i pastile care î?i induc orice stare de la bucurie, la lini?te, la moarte.
Sunt ni?te vremuri în care sunt prea multe în vitrine, dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia î?i poate aduce aceast? scrisoare ?i în care
Aminte?te-?i s?-?i petreci timp cu persoanele iubite, pentru c
? nu vor fi lâng? tine o eternitate.
Aminte?te-?i s? spui o vorb? bun? copilului care te venereaz?, pentru c? acel copil va cre?te curând ?i va pleca de lâng? tine.
Aminte?te-?i s?-l îmbr??i?ezi cu dragoste pe cel de lâng? tine, pentru c? aceasta este singura comoara pe care o po?i oferi cu inima ?i nu te cost? nimic.
Aminte?te-?i s? spui „Te iubesc” prietenului ?i persoanelor pe care le îndr?ge?ti, dar mai ales s? o spui din inim?.
O s?rutare ?i o îmbr??i?are vor alina durerea atunci când sunt sincere.
Aminte?te-?i s?-i ?ii pe cei dragi de mân? ?i s? pre?uie?ti acel moment pentru c?, într-o zi acea persoan? nu va mai fi lâng? tine.
F?-?i timp s? iube?ti, f?-?i timp s? vorbe?ti, f?-?i timp s? împ?rt??e?ti gândurile pre?ioase pe care le ai.
Tuturor prietenilor mei, v? mul?umesc c? exista?i.
Pablo NERUDA
Sursa: http://seductiatrupului.ro/povestiri…-cu-talc/paradoxul-vremurilor-noastre.html