Adev?r:… nu este în lumea aceasta nici o star e d
e lucruri ?i nici un adev?r social ve?nic. Precum via?a consist? din mi?care, a?a ?i adev?rul social, oglinda re ali
t??ii, este de-a pururea în mi?care. Ceea ce azi e adev?rat, mâine e îndoielnic ?i pe roata acestei lumi nu suie ?i coboar? numai sor?ile omene?ti, ci ?i ideile.
Amorul: Ce e amorul? E un lung/Prilej pentru durere, /C?ci mii de lacrimi nu-i ajung/?i tot mai multe cere.
Anarhie: O ?ar? unde to?i poruncesc ?i nimeni nu ascult?, o ?ar? unde antiteza între partide se preface în adev?rat? du?m?nie, unde Domnul nu are puterea s?-i împace […] o asemenea ?ara e menit? de a fi prad? vecinilor ei.
Bani: Nu mai exist
? alt? deosebire între oameni decât cea pe care o stabile?te banul, oricum ar fi câ?tigat.
Cauz?:… nimic nu exist? în lume de n-are o cauz? încep?toare ?i un timp de începere. E o chestie de cultur? de-a ?ti toate acestea, de-a ?ine seama de ele, de-a avea sim? istoric.
Civiliza?ie:… clasa inteligent? numai nu constituie civiliza?iunea, care e ?i trebuie s? fie comun? tuturor p?turelor popula?iunei.
Sunt popoare ce posed o respectabil? inteligen?? nalt?, f?r? de a fi ele civilizate; sunt altele cari, f?r? inteligen?a nalt?, întrunesc toate condi?iunile civiliza?iunei.
Corup?ie: Aceasta e adev?rata corup?ie: tendin?a de a câ?tiga lesne ?i f?r? munc?, tendin?a de a se gira în om mare f?r? merit…
Demagogie: Nu exist? în adev?r decât dou? forme ale tiraniei ?i ale decaden?ei unui stat omenesc: despotismul ?i demagogia.
Statul demagogic e prea dominat de mici interese zilnice ?i personale, el e condamnat de-a fi slab în?untru ?i-n afar? ?i dac? puterea incer?iei, a obiceiului contractat de sute de ani el continu? a merge oare – cum de la sine, vine o zi în care el nu rezist? descompunerii.
Dreptate:… Oricât de slab ar fi dreptul lipsit de arme ?i de putere, el e tot mai tare decât nedreptatea, tot mai tare decât neadev?rul.
Dreptatea noastr? e puterea noastr?, /Cu ea deodat
? vom c?dea ?i noi.
Durere: Totul e m?rginit, durerea nu.
Echilibru: Virtutea e dreptul nepus în discu?iune – dreptul e echilibrul Echilibrul e lumea.
Educa?ie: Fiec?rui-i dat? de natura de minte, pe care a fost s-o aib?. Educa?ia poate s? dezvolte puterile min?ii existente, nu poate îns? ceea ce nu-i.
Educa?iunea e cultura caracterului, cultura e educa?iunea min?ii.
Epigoni: Iar? noi? Noi, epigonii?… Sim?iri reci, harfe zdrobite/Mici de zile, mari de patimi, inimi b?trâne, urâte, /M??ti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic; […] În noi totul e spoial?, totu-i lustru f?r? baz?;…
Europa: Chestiunea romana e o chestiune european?, ?i dac? puterile europene ar sacrifica interesele României, ar nesocoti interesele lor proprii.
Frumuse?e: M?gulite toate sunt/De-a fi umbra frumuse?ii cei eterne pe p?mânt.
Cel mai temeinic instinct de onestitate îl au femeile într-adev?r frumoase. Cele urâte ar vrea s? fie, dar nu pot, cele frumu?ele sunt totdeauna dornice.
Nu tot ce e natural e frumos.
Genera?ie: Dac? o genera?iune poate avea un merit, e acela de a fi un credincios aginte al istoriei, de a purta sarcinile impuse cu necesitate de locul pe care-l ocupa în l?n?uirea timpilor.
Geniu: Geniul? – A doua crea?iune a lumei prin art?.
Mul?i scriitori nu stimeaz? pe nimeni, decât dup? ce-a dovedit în o sut? de coale c?-i un nebun.
Glorie: Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi/Idolului lor închin? numind mare pe-un pitic/Ce-o be?ic? e de spum? într-un secol de nimic.
Guvernare: Arta de a guverna e ?tiin?a de a se adapta naturii poporului, a surprinde oarecum stadiul de dezvoltare în care se afl? ?i a-l face s? mearg? lini?ti?i ?i cu mare siguran?? pe calea pe care-a apucat.
Idee: Ideea comun?, fie cea religioas?, fie cea politic?, seam?n? cu toarta pe care olarul o pune oric?rei oale, încât le po?i î?ira ?i aduna pe toate la un loc pe un fir de a??. F?r? idei comune, nu exist? popor.
Impar?ialitate: Sunt în via?a popoarelor situa?iuni în care omul luminat trebuie s? se ridice mai presus de strâmtele vederi de partid ?i s? judece oamenii ?i faptele cu impar?ialitatea istoriografului nepreocupat.
Iubire: Dac? iube?ti f?r? s? speri/De-a fi iubit vreodat?/Se-ntunec? de lungi p?reri/De r?u via?a toat?.
În?elepciune: O-n?elepciune, ai aripi de cear?! /Ne-ai luat tot, f?r? s? ne dai nimic, /Pu?in te-nalti ?i oarb? vii tu iar?, /Ce-au zis o vreme, altele dezic.
Judecat?: A judeca un proces de milioane e poate o munc? tot atât de u?oar? ca ?i a judeca unul de o sut? de lei, dar cestiunea este de a-l judeca drept ?i pe unul ?i pe altul.
Lege: Chestiunea de via?? a unei legi, garan?ia stabilit??ii sale e ca s? fie un rezultat, o expresiune fidel
? a trebuin?elor unui popor…
Literatura:… artele ?i literatura frumoas? trebuie s? fie oglinzi de aur ale realit??ii în care se mi?c? poporul, o coard? nou?, original?, proprie.
Lumea: Pro?ti ?i genii, mic ?i mare, sunet, sufletul, lumina -/Toate-s praf… Lumea-i cum este… ?i ca dânsa suntem noi.
Lupt?: O lupt? e via?a ?i toat? firea-i lupt?.
Merit: Dac? dar secretul pentru existen?a unei rase este p?strarea calit??ilor ei musculare, secretul vie?ii lungi a unui stat este p?strarea ierarhiei meritului.
Moarte: P?rând pe veci a r?s?ri, /Din urm? moartea-i pa?te, /C?ci to?i se nasc spre a muri/?i mor spre a se na?te.
Nerecuno?tin??: D?-i unuia onoare ?i m?rire/?i fi-va cel din urm? spre-a se uita la tine/De-i fi c?zut.
… ai mil?/De unul ?i cu mâna în care i-ai pus pâine, /Mâini va ridica piatr?, ce cel dintâi s-arunce/În tine.
Ospe?ie: Nu e permis nim?nui a fi st?pân în casa noastr?, decât în marginile în care noi îi d?m ospe?ie.
Poet-poezie: Poe?ii, filosofii unei na?iuni presupun în cântec ?i cuget în?l?imile cerului ?i le comunic? na?iunilor respective.
Poezia – trandafirul ce cre?te în potir de aur, sufletul frumos.
Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate, /Voluptos joc cu icoane ?i cu glasuri tremurate, / Strai de purpur
? ?i aur peste ??râna cea grea.
Români: Arunca?i din întâmplare la r?spântia unde se ating cele trei lumi deosebite ?i mai mult ori mai pu?in învr?jbite, lumea modern?, cea musulman? ?i cea musc?leasc?, romanii, chiar în virtutea originii lor, sunt meni?i a reprezenta interesele ideilor moderne ?i a fi un strat de cultur? deosebit?, în care trei lumi se întâlnesc ?i se împac?.
Scriitor na?ional:… nu devine cineva scriitor na?ional prin aceea c? repet? cuvintele patrie, libertate, glorie, na?iune în fiece ?ir al scrierilor sale, precum, pe de alt? parte, poate cineva s? nu pomeneasc? deloc vorbele de mai sus ?i s? fie, cu toate acestea, un scriitor na?ional.
Speran??: Cum mângâie dulce, alin? u?or/Speran?a pe to?i muritorii!
Talent: Multe flori sunt, dar pu?ine/Rod în lume o s? poarte, /Toate bat la poarta vie?ii, /Dar se scutur multe moarte.
Trecut: F?r? cultul trecutului nu exist? iubire de ?ar?.
?ar?: E mic? ??ri?oara, îi sunt strâmte hotarele, greut??ile vremurilor au ?tirbit-o, dar aceast? ?ar? mic? ?i ?tirbit? e ?ara noastr?, o ?ar? româneasc?, e patria iubit? a oric?rui suflet românesc, întrânsa g?sim toate putin?ele dezvolt?rii, întocmai ca într-una oricât de întins?.
Versuri: E u?or a scrie versuri/Când nimic nu ai a spune, /În?irând cuvinte goale/Ce din coad? au s? sune.
Viitor: Viitorul îns? e continuarea, în cazul cel mai bun rectificarea trecutului.
Vorba:… niciodat? o vorb? nu poate înlocui o realitate […] nici fraza libert??ii nu e echivalent? cu libertatea adev?rat?…
Vreme: Vremera trece, vremea vine, /Toate-s vechi ?i noi sunt toate.
Texte selectate de Gheorghe MARIN
Sursa: Universul c?r?ii, nr.3- 4/1992