La început a fost o umbră palidă care mă urmărea discret.
I-am simţit apoi, tot mai des, adierea caldă pe obraz, chiar dacă afară era frig.
Într-un vis de noapte cu stele i-am zărit prima dată chipul luminos.
A doua zi ştiam cine sunt.
Apoi a dispărut cu totul.
Cănd l-am căutat mi-a răspuns în gând: „Sunt lângă tine”.
Şi ştiu cu adevărat, că este lângă mine.
Şi numai noi doi ştim de ce.
Ioan P. ALEXA