Odată Păcala stătea la marginea unei păduri şi se gândea ce să mai facă. Şi când se uită pe drum, vede o trăsură venind spre el. În trăsură era boierul. Repede se scoală, ia un trunchi mare de copac şi-l ridică în sus. În trăsură era boierul, cucoana şi vizitiul care mâna caii. Boierul, văzând pe Păcala, spuse vizitiului să oprească şi zice:
– Bună ziua.
Păcala răspunse:
– Mulţămim!
– Dar ce faci aici?
– D-apoi, cucoane, ia, am pus şi eu lemnul ista să se hodinească olecuţă, că apoi îl duc acasă. Da’ dumneavoastră unde vă duceţi?
– Eu am auzit de unul Păcală, care păcăleşte oamenii, şi mă duc să-l găsesc, să mă păcălească şi pe mine.
Păcală zice boierului:
– Nu te mai duce, cucoane, mai departe, că eu-s Păcală! Dar acum nu pot să vă păcălesc, că am uitat păcălitorul acasă. Dacă însă voiţi să vă păcălesc, mă duc până ici în sat, acasă, să-mi aduc păcălitorul, şi apoi am să vă păcălesc. Şi ca să vin mai degrabă, daţi-vă jos din trăsură şi cucoană, şi vizitiul. Dumneavoastră, cucoane, ţineţi lemnul ista bine, să nu se clatine nici într-o parte, că eu vin îndată.
Se dă cucoana şi vizitiul jos, şi boierul ţinea cât putea trunchiul să nu se clatine. Păcală s-a suit în trăsură, şi pe ici ţi-i drumul. Se face noapte. Păcală nu mai vine. Stau aşa toată noaptea şi a doua zi până după-amiază.
Numai ce trece un om pe acolo.
– Bună ziua! Zice omul.
– Bună ziua! Îi răspunse boierul.
– Dar de ce staţi dumneavoastră acolea?
Atunci boierul spune omului că ţine copacul în sus, “până ce-a veni Păcală de-acasă cu păcălitorul să ne păcălească. Mi-a spus că vine degrabă cu trăsura, şi nu mai vine.”
Atunci omul spune boierului:
– D-apoi, cucoane, nu-i destulă păcăleală asta, că s-a dus cu trăsura şi cu cai cu tot?
Sursă: Povesti nemuritoare, Editura Ion Creangă.
Andreuta
Tare,misto si plin de pacaleala!!!!