Fiecare om e crescut astfel să rămână copil. I se ordonă totul, e învăţat să se supună. Astfel devine foarte dependent, aşteaptă mereu ca autorităţile să-i spună ce să facă şi ce să nu facă.
Maturitatea înseamnă priceperea de a decide singur. Maturitatea înseamnă să fii pe picioarele tale. Însă lucrul ăsta se întâmplă rareori, pentru că părinţii îi strică pe copii, mai mult sau mai puţin. Şi-apoi vin la rând şcoala, colegiul şi universitatea. Foarte rar se întâmplă ca cineva să devină matur.
Societăţii nu-i plac oamenii maturi. Oamenii maturi sunt periculoşi pentru că ei trăiesc de capul lor, aşa cum le dictează conştiinţa. Omul matur face ce vrea el, nu-l interesează ce spun ceilalţi, care e părerea lor. El nu umblă după respectabilitate, după prestigiu; nu-şi bate capul cu onoarea. Îşi trăieşte propria viaţă – o trăieşte cu orice preţ. Este gata să sacrifice totul, în afară de un singur lucru – libertatea. Societatea se teme de astfel de oameni; ea vrea ca toţi să rămână copilăroşi. De aceea face toate eforturile ca oamenii să fie menţinuţi la o vârstă cuprinsă între 7-14 ani.
OSHO – Maturitatea, 2006