– Suntem oameni şi nu ne cunoaştem măreţia, Doamne. Dă-ne smerenia de a cere ceea ce ne trebuie, Doamne, fiindcă nici o dorinţă nu este în zadar şi nici o dorinţă nu este fără valoare. Fiecare ştie cu ce să-şi hrănească sufletul; dă-ne curaj să ne privim dorinţele ca venite din fântâna Înţelepciunii Tale eterne. Numai acceptându-ne dorinţele putem avea o idee despre cine suntem, Doamne. Amin…
– Doamne, fă să înţeleg că dacă mi se întâmplă ceva bun în viaţă este pentru că merit. Fă că eu să înţeleg că ceea ce mă face să caut adevărul Tău este aceeaşi forţă care i-a ajutat şi pe sfinţi şi că îndoielile pe care le am sunt aceleaşi îndoieli pe care le-au avut şi sfinţii, iar slăbiciunile pe care le am sunt aceleaşi pe care le-au avut şi sfinţii. Fă-mă să fiu destul de smerită pentru a accepta că nu sunt diferită de ceilalţi, Doamne. Amin.
Paolo COELHO – Brida. – Bucureşti: Humanitas, 2008, p. 94-95.