Ryoto, un călugăr budist tânăr, se plângea că nu-şi putea menţine gândirea în repaus. Se agita tot timpul ca un ied…
– Sau ca un elefant, a spus bătrânul maestru zen. Şi i-a spus următoarea povestioară cu tâlc:
Renki era un elefant sălbatic, capturat la vârsta de trei ani, un mascul frumos pe care stăpânul său, un negustor de elefanţi dresaţi, spera să-l vândă pe un preţ bun unui senior din regat. Renki a fost legat de un ţăruş cu o frânghie solidă. Tânărul elefant a început să se zbată energic, cu furie; zvârlea din picioarele lui grele, bătea pământul cu ele şi mugea de ţi se rupea inima. Dar ţăruşul era bine înfipt în pământ şi frânghia groasă. Renki nu putea să scape. Atunci a fost cuprins de o furie disperată, muşcând aerul, ridicând trompa, mugind spre cer. Îşi sleia puterile opintindu-se mugind.
Dar, într-o bună zi, brusc, Renki s-a liniştit, nu a mai tras de frânghie, nu a mai bătut pământul cu picioarele, nu a mai făcut să se cutremure totul în jur de mugetele lui. Atunci, stăpânul elefantului l-a dezlegat. A putut să meargă dintr-un loc în altul, purtând un butoiaş de apă, salutând pe fiecare, făcând servicii comunităţii. A fost liber şi fericit.
– Gândirea ta este ca un elefant sălbatic, i-a spus bătrânul maestru discipolului său. Îi este teamă, se agită în toate direcţiile şi mugeşte. „Atenţia” ta este frânghia, iar „obiectul ales al meditaţiei tale” este ţăruşul înfipt în pământ. Linişteşte-ţi gândirea, îmblânzeşte-o, ţine-o în frâu şi vei cunoaşte secretul adevăratei libertăţi.
Sursă: Cele mai frumoase povestiri zen/BRUNEL, Henri (2005)