„Suntem Cei mai Vechi marţieni. Ne-am părăsit oraşele de marmură şi am plecat în pribegie, abandonând viaţa materială pe care o duceam. Cu foarte mult timp în urmă am devenit ceea ce suntem acum. Am fost cândva oameni, am avut trupuri, picioare şi mâini ca ale voastre. Legendele spun că unul dintre noi, om bun, a descoperit o cale de a elibera sufletul şi spiritul oamenilor, de a-i elibera de păcatele şi relele trupeşti, de moarte şi transfigurare, de tristeţe şi senilitate. Aşa am luat forma fulgerului şi a focului albastru şi de atunci trăim în cer printre rafale de vânt stăpânind dealurile fără să fim mândri sau aroganţi, bogaţi sau săraci, pătimaşi sau indiferenţi. Am trăit departe de tot ce-am lăsat în urma – celălalt fel de oameni din lumea asta. Nimeni nu mai ţine minte cum am ajuns aşa, întregul proces a fost dat uitării. Dar nu vom muri niciodată şi nici nu vom face rău nimănui. Ne-am lepădat de păcatele trupului şi trăim într-o graţie divină. Nu râvnim alte bunuri, nu avem nici un alt fel de bunuri. Nu furăm, nu ucidem, nu tânjim după nici o femeie, nu uram pe nimeni. Trăim fericiţi. Nu ne putem reproduce; nu mâncăm nimic, nu bem şi nu ducem nici un război. Toată senzualitatea, toată copilăria şi păcatele trupeşti au dispărut când am renunţat la trupurile noastre…”
PS. Idee şi text din „Omul ilustrat” de Ray BRADBURY, 2006.