Deşi cauzele sunt la fel de diverse ca şi dependenta însăşi, psihologii şi medicii psihiatri au schiţat portretul acestei boli: schimbări evidente de comportament social; secretism, susceptibilitate extremă, explozii de furie; opunerea de rezistenţă, pe toate planurile, atât familial, cât şi profesional; sosiri, plecări, apeluri telefonice dese şi prelungite, absenţă de la domiciliul familial sau de la locul de muncă fără nici o justificare aparentă; schimbări bruşte de dispoziţie, iritabilitate crescută, frecvente stări de apatie sau adâncire în gânduri; pierderea interesului pentru aproape tot ce oferă viaţa; critică nejustificată a unor persoane apropiate; consum lipsit de moderaţie şi mereu în creştere de tutun, alcool sau medicamente; slăbire, lipsa poftei de mâncare, nas înfundat, dureri de cap, depresii, nervozitate prelungită…
Printre factorii care pot conduce la un anumit gen de dependenţa, se numără şi: o prea mică acceptare a propriei persoane şi o apreciere negativă faţă de sine; neacceptarea frustrării; sentimente de inferioritate sau de nesiguranţă; anumite trăsături specifice de introvertire/extrovertire; atitudine de eschivare şi chiar de fugă în unele cazuri; căutarea unor soluţii imediate şi ipulsivitate.
Recunoscute de cei care le au, depistate de cei din jur la apropiaţi, dependentele se pot trata; dar înainte de a le trata e bine să fie cunoscute şi prevenite…