Preludiu la trilogia „Stăpânul Inelelor”, „Hobbitul” semnat de scriitorul englez J.R.R. TOLKIEN s-a vândut în milioane de exemplare de la publicarea sa în 1937, devenind una dintre cele mai îndrăgite cărţi ale secolului XX. Publicaţia The Times o consideră „O capodoperă fără cusur”. Înainte ca Frodo, personajul principal din “Stăpânu inelelor” să ajungă purtătorul de inel, a existat o creatură, la fel de mică şi cu picioare la fel de păroase, cu o poftă, aparent, de nepotolit, care, pe parcursul aventurilor sale a găsit maleficul artefact şi care a fost atins de blestemul inelului…
John Ronald Reuel Tolkien, scriitor, poet şi filolog englez întruneşte toate caracteristicile unui autor împlinit: tiraje mari, un public numeros şi un stil propriu. El a devenit cunoscut în întreaga lume, mai ales datorită lucrărilor „Hobbitul”, „Stăpânul Inelelor” şi „Silmarillion”. Deşi existaseră înaintea sa autori fantasy, succesul incredibil înregistrat de „Hobbitul” şi „Stăpânul Inelelor” a dus la o renaştere a acestui gen, motiv pentru care Tolkien este considerat părintele literaturii fantasy moderne. Cărţile sale au schimbat harta literaturii, iar stilul său a fost imitat de mulţi, însă foarte puţini autori au dat dovadă de un talent comparabil cu al lui. „Hobbitul”, „Stăpânul Inelelor” şi „Silmarillion” formează împreună ceea ce se numeşte „Legendarium”, un grup compact de povestiri şi istorii despre destinul elfilor şi al tărâmului numit Pământul de Mijloc.
În 1928, în timp ce Tolkien, în calitate de profesor de literatură engleză la Oxford, corectă o transă de lucrări plictisitoare, descoperi una cu o pagină goală, pe care a început să scrie următorul text: “Într-o văgăună locuia un Hobbit. Numele dădeau naştere, în mintea mea ideii unei poveşti şi am încheiat prin a mă convinge că trebuia să descope ce aspect aveau Hobbiţi. Dar era doar un început; ideile îmi veneau de unele singure, fără să trebuiască să-mi frământ creierul”.
Fosile ale unor creaturi pitice, asemenea hobbiţilor au fost găsite în Insulele Indoneziei prin 2004. După ce iniţial s-a crezut că aceste creaturi făceau parte dintr-o specie diferită de cea a oamenilor, cercetători australieni au venit cu o nouă teorie. Ei sunt de părere că hobbiţii fac parte din specia umană, dar au fost afectaţi de piticism sau cretinism datorită condiţiilor precare în care au trăit. Cauza acestui defect genetic se pare că a fost alimentaţia săracă.
Hobbiţii erau oameni nedezvoltaţi, piperniciţi, de maxim 1 m înălţime, cu creiere de dimensiuni mici, cam de mărimea unui cimpanzeu. Porecla de hobbit, data de oamenii de ştiinţă, a fost inspirată din scrierile lui J.R.R. Tolkien în care hobbiţii erau nişte creaturi de ficţiune pitice.
Cine sunt hobbiţii şi care este viaţa lor în accepţia literară fantasy a lui Tolkien? Oameni micuţi, ei trăiesc confortabil în nişte vizuini adâncite în pământ cu dormitoare, bai, beciuri, cămări, bucătarii şi sufragerii, locuinţe înconjurate de grădini şi pajişti. Fata de Oamenii Mari, ei sunt mici de stat, nu au barba, fac vrăji puţine; sunt cam burtoşi, se îmbracă în culori stridente, nu poartă pantofi pentru că le cresc tălpi naturale şi o blană de păr des, calduroasă şi negru pe picioare. Au degete lungi, negre şi îndemânatice, o fată binevoitoare şi un râs gros şi gălăgios. Se considera fiinţe respectabile şi sunt buni gospodari.
Cele nouăsprezece capitolele din”Hobbitul” spun o poveste care se petrece în Pământul de Mijloc, cu 60 de ani înainte de acţiunea din „Stăpânul Inelelor”. Bilbo Baggins este un hobbit care se bucură de o viaţă confortabilă, lipsită de mari ambiţii şi griji. Viaţa lui este deranjată neaşteptat de vrăjitorul Gandalf cel Sur şi de un grup de treisprezece gnomi, conduşi de legendarul războinic Thorin Scut de Stejar care îl invită într-o expediţie periculoasă pentru a redobândi de la fiorosul dragon Smaug regatul pierdut al gnomilor, Erebor cu comoara lui.
Călătoria lor îi va purta în Ţara Pustietăţii, pe tărâmuri înşelătoare, pline de goblini, orci şi vrăjitori. Deşi ţinta lor se află la răsărit, către Muntele Singuratic, ei trebuie mai întâi să treacă prin tunelurile goblinilor, unde Bilbo o întâlneşte pe creatură care îi va schimba pe vecie viaţa, Gollum. Singur cu Gollum pe malurile unui lac subteran, Bilbo Baggins intră întâmplător în posesia „preţiosului” inel al lui Gollum, cu calităţi neaşteptate şi foarte folositoare. Este un simplu inel din aur, de care se va leaga soarta întregului Pământ de Mijloc într-un mod pe care Bilbo nici nu şi-l poate imagina.
Romanul „Hobbitul”, de J.R.R. Tolkien, a cărui acţiune are loc înainte de aventurile din „Stăpânul inelelor”, va fi ecranizat într-o trilogie, regizată tot de Peter Jackson, autorul celor trei pelicule de succes „Stăpânul inelelor”. Primul film din această nouă trilogie se intitulează „Hobbitul: O călătorie neaşteptată/The Hobbit: An Unexpected Journey” şi premiera lui în România a avut loc în cinematografe pe 14 decembrie 2012. Cel de-al doilea film al trilogiei va fi lansat în cinematografe pe 13 decembrie 2013, în timp ce cel de-al treilea este aşteptat în vara anului 2014.
Cartea “Hobbitul” a lui J.R.R. Tolkien, pentru a înţelege mai bine filmul ecranizat după ea, trebuie citită; lectura ei completează în mod armonios ideile regizorale ale lui Peter Jackson şi ne face legătura necesară cu întâmplările din “Trilogia Inelelor” ale aceluiaşi atutor.
Ioan P. ALEXA
mihai
si in timp lumea se va uita in ordinea inversa aparitiei la aceste filme