Dacă nu ne implicăm cu adevărat în ceea ce facem, vom avea întotdeauna ezitări, vom fi tentaţi să renunţăm şi, oricum, nu vom fi foarte eficienţi. Cât despre propria iniţiativa şi actul de creaţie, de orice natură ar fi acesta, dacă nu vrem să distrugem din faşă nenumărate visuri şi proiecte măreţe, trebuie să ţinem seama de un adevăr elementar: deîndată ce luăm o hotărâre, intră în scenă Providenţa. Tot felul de întâmplări neprevăzute decurg din hotărârea noastră şi ne vin în ajutor cu numeroase întâlniri şi elemente de sprijin despre care nimeni nu ar fi visat vreodată că aveau să-i iasă în cale.
(W.N. MURRAY, Scotish Himalayan Expedition)
hm! „amicul tau” uita sau nu stie ce este destinul. providenta nu-si mai baga coada la acest nivel. „El” si-a facut „treaba” odata cu creatia. ea, creatia, este practic destinul, karma manifestarii universului material. daca e sa coboram la nivel microcsmic, in speta la om, trebuie sa ne ghidam dupa principiul: ce este sus regasim si jos. ce inseamna asta? asta inseamna ca viata omului este implacabil guvernata de destin. adica, omul parcurge in viata un traseu deja stabilit, cu piedici, cu oportunitati, cu ajutoare care vin de la unii si altii, etc. interesant este aici in ce fel a actionat liberul lui arbitru. dar asta este alta poveste.