Visătorii sunt salvatorii lumii. După cum lumea vizibilă e susţinută de cea invizibilă, la fel şi oamenii, de-a lungul încercărilor prin care trec, a păcatelor şi-a vocaţiilor lor sordide, se hrănesc cu viziunea minunată a visătorilor solitari. Omenirea nu-şi poate uita visătorii. Nu poate lăsa idealurilor lor să pălească şi să se stingă. Trăieşte prin ele; le recunoaşte ca pe acele realităţi pe care le va vedea şi le va cunoaşte într-o zi.
Compozitorul, sculptorul, pictorul, poetul, profetul – aceştia sunt creatorii lumii de apoi, arhitecţii raiului. Lumea e frumoasă pentru că au trăit ei. Fără ei, omenirea truditoare ar pieri.
Cel ce poartă în inima sa cu preţuire o viziune minunată, un ideal elevat îşi va da seama de acest lucru într-o zi. Columb nutrea imaginea unei alte lumi şi a descoperit-o. Copernic nutrea imaginea unei pluralităţi a lumilor şi-un univers mai cuprinzător şi le-a dezvăluit. Buddha a avut viziunea unei lumi spirituale de o frumuseţe nepătată şi de o pace perfectă şi a pătruns în ea.
Preţuiţi-vă viziunile. Preţuiţi-vă idealurile. Preţuiţi muzica aceea care vibrează în inima voastră, frumuseţea ce se naşte în mintea voastră, gingăşia care vă învăluie cele mai pure gânduri; căci din ele vor creşte toate lucrurile minunate, întreg paradisul. Dacă le rămâneţi fideli, din ele va fi construită în cele din urmă lumea voastră.
A dori înseamnă a obţine. A aspira către un lucru înseamnă a-l atinge. Ar trebui oare ca dorinţele cele mai josnice ale omului să primească împlinirea cea mai deplină, iar aspiraţiile sale cele mai pure să sufere din lipsă de susţinere? Nu aceasta e legea. O asemenea stare de lucruri nu poate să prevaleze. „Cere şi ţi se va da.”
Nutriţi visuri înalte şi, după cum visaţi, astfel veţi deveni. Viziunea pe care o nutriţi este promisiunea a ceea ce veţi fi cândva. Idealul vostru e profeţia a ceea ce veţi dezvălui în cele din urmă.
Cea mai mare înfăptuire a fost la început şi pentru o vreme un simplu vis. Stejarul doarme în ghindă; pasărea aşteaptă în ou, iar în cele mai înalte viziuni ale sufletului se deşteaptă un înger. Visurile sunt seminţele realităţii.
Poate că circumstanţele vieţii dumneavoastră nu sunt plăcute, dar ele nu vor rămâne mult timp astfel dacă aveţi un Ideal şi faceţi eforturi să-l atingeţi. Nu puteţi creşte pe dinăuntru şi să rămâneţi nemişcaţi pe dinafară.
Iată un tânăr greu apăsat de sărăcie şi muncă trudnică, obligat să petreacă ore lungi într-un atelier insalubru, un tânăr needucat şi lipsit de toate artele rafinamentului. Dar el visează lucruri mai bune. Se gândeşte la inteligenţă, la rafinament, la graţie şi frumuseţe. Concepe, construieşte mental o situaţie ideală de viaţă. Viziunea unei mari libertăţi pune stăpânire pe el. Neliniştea îl împinge să acţioneze şi-şi foloseşte puţinul timp şi puţinele mijloace pe care le are pentru dezvoltarea puterilor şi resurselor sale. În foarte scurt timp, mintea lui s-a transformat atât de mult, încât atelierul nu-l mai poate reţine. Mediul a ajuns într-o atât de mare lipsă de armonie cu mentalitatea lui, încât îi iese din viaţă aşa cum se leapădă un veşmânt şi, folosindu-se de oportunităţile apărute, pe măsura puterilor pe care le-a dobândit, iese de acolo pentru totdeauna. Peste ani, îl vedem pe acest tânăr, devenit bărbat în toată firea, stăpânul anumitor forţe ale minţii pe care le exercită cu o influenţă mondială şi putere aproape inegală. În mâinile sale se află frâiele unei responsabilităţi uriaşe. Vorbeşte, şi – ce să vezi! Vieţi omeneşti se schimbă. Bărbaţi şi femei se agaţă de cuvintele lui, care le remodelează caracterul. La fel ca soarele, devine centrul fix şi luminos în jurul căruia se rotesc nenumărate destine.
El şi-a împlinit Viziunea tinereţii sale. A devenit una cu Idealul său.
Şi dumneavoastră veţi împlini Viziunea (nu dorinţa stearpă a inimii voastre), fie ea josnică sau minunată sau un amestec din amândouă; căci întotdeauna veţi gravita înspre ceea ce, în taină, iubiţi cel mai mult. În palmele voastre vor veni rezultatele propriilor gânduri. Veţi primi ceea ce meritaţi, nici mai mult, nici mai puţin. Oricare ar fi mediul vostru de viaţă din prezent, veţi decădea, veţi rămâne tot acolo sau vă veţi ridica prin gândurile, Viziunea, Idealul vostru. Veţi deveni tot atât de mici ca dorinţa care vă controlează sau tot atât de mari ca aspiraţia care vă domină. După cum spunea atât de frumos Stanton Kirkham Davis: „Poate că în prezent munciţi pe un registru de socoteli; în scurt timp veţi ieşi pe uşa care vi s-a părut atât de mult timp că reprezintă obstacolul din calea idealurilor voastre şi vă veţi trezi în faţa unui public – cu condeiul rămas după ureche, cu pete de cerneală pe degete – şi, chiar atunci şi acolo, se va revărsa torentul inspiraţiei voastre. Poate că mânaţi oile şi într-o zi veţi ajunge în oraş – naiv, necizelat şi uimit, şi veţi nimeri, sub îndrumarea neînfricată a spiritului, în studioul unui maestru, iar el, după o vreme, vă va spune:. Iată că aţi devenit marele maestru care, cu atât de puţin timp în urmă, visa lucruri măreţe în timp ce mâna oile. Şi veţi lăsa uneltele ca să luaţi în mâinile voastre destinele lumii.”
Nechibzuiţii, ignoranţii şi indolenţii, văzând numai efectele de suprafaţă ale lucrurilor şi nu lucrurile însele, vorbesc despre noroc şi şansă. Când văd că un om se îmbogăţeşte, spun: „Cât de norocos este!” Remarcând că altul devine intelectual, lămuresc: „Cât de favorizat este!” Şi observând caracterul cucernic şi marea influenţă a altuia, remarcă: „Uite cum îl ajută şansa la fiecare răscruce!” Ei nu văd încercările, eşecurile şi luptele pe care aceşti oameni le-au traversat în mod voit pentru a-şi dobândi experienţa. Nu cunosc sacrificiile făcute de aceştia şi nici strădaniile fără preget, nici credinţa pe care au nutrit-o pentru a depăşi obstacole aparent de netrecut şi a împlini Viziunea inimii lor. Nu cunosc nici întunericul şi jalea inimii; văd doar lumina şi bucuria şi numesc asta „noroc”. Nu văd drumul lung şi greu, ci doar finalul plăcut, şi-l numesc „noroc”. Nu înţeleg procesul, ci percep doar rezultatul, şi-l numesc „şansă”.
În toate demersurile omeneşti se află eforturi şi se află rezultate, iar ardoarea efortului dă măsura rezultatului. Şansa nu înseamnă „Daruri”; puterile, posesiunile materiale, intelectuale şi spirituale sunt roadele efortului; ele sunt gânduri materializate, ţeluri atinse, vise împlinite.
Viziunea pe care o slăviţi în minte, Idealul înscăunat în inima voastră – în funcţie de ele veţi construi viaţa, asta veţi deveni.
James ALLEN – După cum gândeşte omul, 2003.