Frumuseţea este o taină pe care sufletele noastre o înţeleg, bucurându-se de ea şi crescând sub influenţa ei, dar în faţa căreia gândirea noastră rămâne neputincioasă atunci când încearcă să o definească şi să o înfăţişeze în cuvinte. Este un fluid ascuns ochiului care se învălurează prin sentimentele celui care priveşte şi realitatea
Lucrului privit.
Frumuseţea adevărată o dau razele care izvorăsc din altarul sufletului, luminând faţa trupului, întocmai cum viaţa porneşte din adâncul seminţei, dând florii culoare şi parfum.
Ea este înţelegerea totală dintre bărbat şi femeie, care se produce într-o clipă. Într-o clipă apare acea înclinare care se afla deasupra tuturor inclinaţiilor, acea aplecare a sufletelor pe care o numim dragoste.
DJUBRAN – Aripile frânte
Sursă: Proverbe, maxime şi aforisme arabe. Antologie, prefaţa, traducere… de Nicolae DOBRIȘAN.- Bucureşti: Albatros, 1976, pp. 70-71 (col. Cogito).