Unul dintre cele mai mari obstacole întâlnite pe drumul vieţii către o viaţă fericită în cuplu îl reprezintă rănile nevindecate. Turnul va crăpa şi se va urâţi. Atâta timp cât sunteţi supărat pe cineva. Turnul personalităţii dumneavoastră se va găsi într-o stare dezolantă. Soluţia este să cedaţi şi să iertaţi.
Începând cu anul 1999, terapeutul American Frederic Luskin conduce împreună cu partenerul său Carl Thoresen Proiectul Stanford Forgiveness şi a ajuns la un rezultat uluitor: este sănătos să nu ai resentimente. Iertarea duce la reducerea hipertensiunii, ajută în cazul durerilor de spate, depresiilor, durerilor cronice, obezităţii, durerilor de cap, insomniilor şi în multe alte boli de natură psihosomatică. Şi vă îmbunătăţeşte şansele de a iubi şi de a fi iubit.
Programul iertării în şapte puncte
Luskin şi Thoresen au conceput un program prin care sufletul îşi poate găsi calea de evadare din închisoarea durităţii, după ce aţi suferit de pe urma unei persoane sau aţi fost dezamăgit de cineva.
- Priviţi faptele cu luciditate.
Ce s-a întâmplat cu exactitate? Din ceea ce s-a întâmplat, câte au fost acţiuni reale, câte au fost sentimente? Pentru fiecare caz imaginaţi-vă câte două scale de la 1 la 10 – una dintre ele măsoară gradul de pierdere din punct de vedere material, iar cealaltă gradul de rănire emoţional. De exemplu, împrumutaţi maşina unui prieten, iar el o accidentează uşor: 2 puncte material. Nu recunoaşte cele întâmplate şi astfel vă afectează nivelul de încredere: 9 puncte emoţional. De dumneavoastră depinde punctarea pagubei pe scara emoţională!
- Treceţi la acţiune.
Nu ascundeţi în suflet cele întâmplate, ci discutaţi cu persoane de încredere despre experienţele dumnevoastră, eliberându-vă astfel din cercul vicios al suferinţei. Iertarea este pregătită! Ajungeţi la un acord cu dumneavoastră înşivă: “Vreau să fac ceva pentru a mă simţi mai bine. Voi reuşi să trec de la suferinţa la acţiune.” Nu este vorba de un “dialog de clarificare” cu alte persoane, ci de a face ceva bun pentru dumneavoastră şi corpul dumneavoastră: faceţi o baie, o plimbare, sport, ascultaţi muzică.
- Un pas mai departe.
Iertarea nu înseamnă neapărat a vă împăca direct cu persoana care v-a rănit. Nu este vorba nici de a suporta în tăcere purtarea acestuia, nici de a o aproba. Înainte de toate, este vorba de a vă găsi pacea interioară şi de a arunca balastul din trecut. Prin prisma celor întâmplate, gândiţi-vă mai presus de propria persoană. Spuneţi-vă: “Aşa am câştigat o lecţie importantă de viaţă. A trebuit să îndur, însă am învăţat ceva. M-a lovit, dar nu m-a doborât. Am sentimente, însă persoana mea nu se rezumă doar la sentimentele rănite. Aceasta furie, această dezamăgire şi celelalte emoţii trăite – toate mi-au provocat suferinţă; uneori m-au copleşit, dar nu m-au distrus. În propria mea casă voi redeveni propriul stăpân.”
- Descoperiţi drumuri noi.
Nu aşteptaţi din partea celorlalţi anumite lucruri pe care vi le-ar da din proprie iniţiativă. Nu vă aşteptaţi ca alţii să vă ghicească dorinţele, visele, pe care nu îndrăzniţi să le exprimaţi. Întrebaţi-vă ce aşteptaţi de la viaţă. Cine vă poate oferi ceea ce vă doriţi? Pe cine va trebui să rugaţi în acest scop?
- Eliberaţi-vă.
Cercetaţi dacă agăţarea dumneavoastră de rănile provocate nu este legată şi de tema “putere”. Fiindcă atât timp cât vă concentrați pe suferinţe, îi acordaţi putere asupra dumneavoastră persoanei care v-a rănit. De asemenea dacă vi s-a provocat o rană, puteţi exercita nelimitat o forţă asupra celui vinovat care nu se va mai putea elibera niciodată de sub sentinţa dumneavoastră. În ambele cazuri însă, ar trebui să vă comportaţi ca un judecător şi să lăsaţi faptele rele să se prescrie. În loc de “pentru toată viaţa” trebuie să existe o limită de timp. Puneţi-vă întrebarea lui Luskin: “Cine a câştigat din a fi rănit?” Drepturile omului sunt valabile şi pentru prietenii apropiaţi, pentru inamicii cei mai răi şi pentru dumneavoastră înşivă!
- Acceptaţi.
Frederic Luskin recomandă ca în fiecare relaţie (de la cea familială până la cea statală) să creaţi un spaţiu în care să coexiste păreri diferite. Toate părţile implicate trebuie să traseze anumite zone în care veşnicul “Eu am dreptate, iar tu nu ai” să poată dispărea. Este dureros să ne contrazicem cu cei din jur, chiar şi cu prietenii buni, şi să aflăm că şi ei ni se opun; însă acest lucru aparţine existenţei noastre.
- Fiţi îngăduitor cu dumneavoastră înşivă.
Universul este de partea dumneavoastră. Fiţi îngăduitor cu propriul suflet. Alungaţi veşnică stare de suferinţă. Nu mai ţineţi rana deschisă. Permiteţi-vă să fiţi iertător, chiar dacă vi se pare nedrept. Veţi extrage de aici ce este mai de folos – bucuria de a trăi se întoarce, iar sufletul vă este, aşa cum spune misticul Rumi, “spre propria-i bucurie din nou aici”.
Sursă: Simplify your love: Cum să trăim fericiţi/KUSTENMACHER, Marion; KUSTENMACHER, Werner Tiki. – Bucureşti: ALL, 2012, pp. 42-44.