SOLIMAN I MAGNIFICUL ÎNTRE REALITATE ŞI FICŢIUNE (3)

IBRAHIM PAȘA, PRIETENUL FAVORIT AL LUI SOLIMAN I MAGNIFICUL

 

A fost mâna dreaptă a sultanului timp de 13 ani, a fost cel mai bun prieten şi confident al acestuia, a strălucit în Imperiul Otoman al secolului al XVI-lea ca diplomat, militar, om politic, poet şi apărător al artelor. Se numea Pargali Ibrahim Pașa, după ce a trecut la islam şi va fi ucis fără milă, din raţiuni de stat, de către Soliman I. Marele Vizir a avut un rol foarte important în deciziile luate de padişah.

De la sclav la mare vizir

 

Grecul Ibrahim, cel care va ajunge Mare Vizir în timpul domniei lui Soliman I Magnificul, s-a născut într-o familie de pescari creştini, în 1493 la Parga, un cătun de pe coasta Adriaticii, în dreptul insulei Corfu. Copil fiind, a fost prins de piraţi, vândut unei femei şi apoi, oferit de către un demnitar al Porţii lui Soliman, pe vremea când acesta se afla la Caffa.

 

Prezentabil, inteligent şi talentat în toate (cânta şi la vioară!) tânărul Teo devenit Ibrahim a primit o educaţie aleasă. El vorbea şi citea în limbile italiană, persana şi turcă la fel de bine ca şi greaca, limba sa maternă. Considerat sclav, el a fost crescut la școala palatului din Istanbul, apoi a trecut, în calitate de paj, în slujba lui Soliman când acesta era guvernatorul Maghnisei.

Vioiciunea intelectuală şi frumuseţea sa fizică atraseră atenţia tânărului principe. Ascensiunea lui Ibrahim a fost fulgerătoare, pe măsura prieteniei lui cu Soliman. Imediat după înscăunare, Soliman l-a numit Mare îmblânzitor de şoimi, apoi şef al camerei sultanului (Şeful slugilor), una din cele mai înalte funcţii ale ierarhiei otomane. Sclavul care o ocupa se afla în contact permanent cu sultanul zi şi noapte; îl păzea în timpul somnului, îl însoţea în plimbări sau lupte şi avea în posesie unul dintre cele trei sigilii ale Imperiului. Intimitatea sultanului cu Ibrahim şi rapiditatea ascensiunii acestuia la curte îngrijora şi stârnea invidii şi nemulţumiri din partea multor înalţi funcţionari din jur.

 

În luna iunie 1523 Ibrahim este numit Mare Vizir, şef al guvernului şi al administraţiei, şef al armatei, cu excepţia ienicerilor. Nicio altă funcţie, în Imperiul Otoman, nu conferea atâtea onoruri şi putere, nu oferea prilejul de a dobândi atâtea avantaje şi bunuri materiale. Adjunct şi locţiitor al sultanului, marele vizir dispunea în timp de război de puteri şi mai mari. Astfel, avea dreptul să ia anumite hotărâri importante fără a-l consulta pe sultan. Lui i se supune totul. În scurt timp Ibrahim Pașa va dobândi o putere infinit superioară celorlalţi trei viziri. Timp de 13 ani Soliman I va avea în Ibrahim Pașa o încredere totală, ca în sine însuşi.

 

Mâna dreaptă a sultanului

 

Foarte curând sultanul îi mai dă o demnitate lui Ibrahim Pașa, numindu-l beylerbey al Rumeliei, ceea ce îi dă favoritului autoritate asupra tuturor guvernatorilor teritoriilor turce din Europa, şi, în timp de război, cea de comandant al tuturor trupelor din ţinut.

Deosebit de bogat, Ibrahim Pasa îşi va construi lângă Serai, în preajma Hipodromului (At Megdani), cel mai somptuos dintre Palatele Constantinopolui, azi devenit muzeu de artă islamică. Acolo a avut loc nunta lui cu Hadice Hanum, sora sultanului, eveniment pomenit de cronicarii turci şi străini, care au fost uluiţi de splendoarea festivităţilor ce s-au desfăşurat atunci, cât şi de dovezile de prietenie pe care sultanul le-a aratat cu acel prilej favoritului său.

 

În cursul anului 1524, în urma unor revolte antiotomane, Ibrahim Pașa, Marele Vizir a fost trimis de sultan să facă ordine în Siria şi Egipt. În câteva luni doar, Ibrahim Pașa restabileşte ordinea în aceste provincii, promulgând şi un cod de legi ce instituia un echilibru între guvernator, bei, ieniceri şi triburile arabe. În câteva luni, Ibrahim Pașa se dovedise un mare om politic, militar şi diplomat, un devotat servitor al statului otoman. Renumele său crescu şi mai mult în urma contribuţiilor avute cu ocazia înfrângerii Ungariei la Mohacs în 1526. Pentru contribuţia sa decisivă în această luptă Ibrahim Pașa a fost numit serasker, comandant suprem al armatei.

 

Ucis de cel mai bun prieten

 

După câţiva ani buni de colaborare cu Soliman I Magnificul, în dimineaţa zilei de 15 martie 1536, corpul neînsufleţit al lui Ibrahim Pașa a fost descoperit în palatul Topkapi, în camera în care dormea noapte de noapte, alături de cea a sultanului. Veşmintele sale rupte şi însângerate dovedesc că se apărase vajnic şi că muţii Seraiului (un corp de pedeapsă al sultanului) izbutiseră să-l sugrume cu un laţ, după o îndelungată luptă. Cu o seară înainte de a fi strangulat, Ibrahim cinase cu sultanul, care-i oferise şi posibilitatea de a se refugia din imperiu. Trecuseră 13 ani de când fusese numit Mare Vizir de către acesta…

 

Motivele reale pentru care Soliman I a hotărât moartea celui mai bun şi devotat prieten şi demnitar sunt destul de neclare şi azi, documentele în acest sens lipsind. Unii istorici susţin că ar fi fost vorba de trădare în favoarea lui Carol Quintul şi a lui Ferdinand; alţii, că a trădat în favoarea şahului Persiei pentru o mare sumă de bani. Totuşi, ponderea cea mai mare în înlăturarea lui, se pare că a avut-o Roxalana, soţia sultanului, o femeie ambiţioasă ce-l ura de mult pe Ibrahim pentru că acesta ocupa mai mult în sufletul sultanului decât ea. Ea fost aceea care în timp a otrăvit sistematic, probabil, prin intrigi susţinute, sufletul lui Soliman I.

 

Totuşi intrigile Haremului sau a funcţionarilor superiori din Imperiul Otoman nu puteau să-l influenţeze aşa de uşor pe sultan, viaţa căruia a fost salvată de mai multe ori de către Ibrahim. Istoricii turci sunt de acord că ponderea hotărâtoare în prăbuşirea lui Ibrahim Pașa au avut-o mai ales greşelile comise în ultimul timp: afişarea unei incredibile aroganțe, dispreţul pentru religia lui Mahomed, intriga sa în căderea şi execuţia nedreaptă a ministrului de finanţe de atunci, Iskender Celebi, conspiraţie cu persanii şi complot împotriva lui Soliman însuşi. Toate aceste lucruri cereau, din raţiuni de stat, îndepărtarea prin moarte a lui Ibrahim Pașa.

 

A fost numit un alt Mare Vizir, Ayas Pașa, iar domnia glorioasă a lui Soliman I Magnificul îşi urmează cursul ştiut. Ulterior, nici un prieten sau confident nu-l va mai putea înlocui pe grecul Teo, devenit Ibrahim. De acum înainte o distanţă rece şi protocolară se va simţi între sultan şi oamenii din

jurul lui…

 

(Va urma)